Triatlon
comments 9

Accidentari sportive: suntem de fier sau din carne si oase?

Glumesc cu prietenele mele sportive si ne spunem cu alint una alteia Iron Lady. Chiar si celor care nu fac sport le spun mai in gluma mai in serios tot asa, pentru ca sunt niste doamne si domnisoare tari ca fierul, fiecare cu familia, job-ul si povestea ei.

Personal, sunt atat de obisnuita cu motto-ul “anything is possible” incat tratez orice situatie dificila ca pe o ecuatie de timp si efort, care trebuie planificata si pusa pe foaie, si apoi realizata si bifata. Si uneori uit ca neprevazutul poate rasturna orice situatie dintr-o data. Si uit sa planific pauze 🙂

Din categoria “life is what happens while you’re busy making plans”, am inceput sa ma plang de dureri de spate la inceputul anului. Pe care le-am ignorat mult timp, sperand sa treaca cat mai repede cu un pic mai multa incalzire si niste sesiuni extra de streching,. Pana la urma era doar o durere agasanta care mai mult ma enerva decat sa ma impiedice la ceva. Insa in primavara am inceput sa am dureri serioase si sa nu pot sta pe scaun la birou sau in sa pe bicicleta. Am fost intr-un final de medic, si verdictul: vertebre tasate in zona lombara! Minunat….am luat pauza si am facut fizioterapie cam 2 saptamani, dupa care am scapat de ele. Insa cand faceam ture mai lungi de bicicleta apareau iarasi, insidios si mai putin dureroase, dar erau acolo. Din nou streching, masaj si alte nebunii. Am ajuns in cele din urma in Canada la Campionatul Mondial simtindu-ma destul de bine si in forma, dar chiar cu doua zile inainte de concurs am ramas blocata de spate. Facusem un antrenament mai lung pe dealurile din Mont-Tremblant, si cred ca de la urcarile multe si dese am tras prea tare de muschi. Eram si cu soldul si cu spatele blocat, si ma miscam ca un robotel.

Din fericire la expozitia de la concurs am gasit un cort in care se facea masaj gratuit pentru atleti, si am avut norocul sa dau peste un chiropractor. Mi-a pus spatele si soldul la loc, si mi-a spus ca cel mai probabil trebuie sa imi gasesc un terapeut care sa imi poata alinia articulatiile, pentru ca dupa concurs voi ajunge in aceeasi situatie. A avut mare dreptate, caci de la concurs incoace mi-am petrecut mult timp pe canapea, cu multe perne sub fund si cu pastile antiinflamatoare. Nu este deloc funny pentru o persoana activa, pentru ca imi venea sa ma urc pe pereti. Ca sa nu mai vorbesc ca in aceasta perioada aveam planificat un bloc de antrenamente foarte important pentru Ironman-ul din Barcelona, de pe 5 octombrie. Ultima cursa din sezonul meu, incununarea tuturor eforturilor din acest an, si un concurs pentru care ma pregatesc din luna martie. Planuri….

Am inceput de doua saptamani sa lucrez cu un terapeut care face Yumeiho (un mix de masaj si manipulari ale articulatiilor), si avem rezultate bune. Adica am scapat de durere dupa primele trei sesiuni, si mi-am realiniat coloana. Mai continuam terapia, si in plus fac streching in fiecare zi, insa din pacate nici un fel de antrenament. Dupa vreo doua saptamani in care m-am muncit emotional foarte mult am decis sa ma retrag din Ironman-ul de la Barcelona. Cred ca as putea termina cursa chiar si dupa perioada asta de pauza si refacere,  dar cu un pret mare platit dupa. Nu vreau sa imi imaginez perioada si munca de recuperare pentru spatele meu daca il supun acum unui astfel de efort!

Imi este greu sa am rabdare cu mine si cu corpul meu, si cumva ma tot astept sa isi revina brusc si sa ma duc la un antrenament greu, sa fac ceva ca sa “compensez” inactivitatea de acum. Prima mea reactie dupa ce am hotarat ca ma retrag din cursa a fost “poate totusi ma inscriu la maratonul Bucuresti”! 🙂 Momentan imi tot reamintesc sa am rabdare, si sa iau lucrurile nice and easy. Poate ma mai duc la cateva curse, dar usoare si de durata mai mica. Un maraton cred ca totusi nu este cea mai buna idee de “recuperare”. Desi imi aduc aminte de clipul acesta pe care l-am gasit acum ceva timp 🙂

Va pup de pe margine,

Ionicã cu Bubicã

9 Comments

  1. Imi pare rau ca nu vei ajunge la The Challenge.
    Totusi care e cauza tasarii vertebrelor? Prea mult stat in sa? Pozitie incorecta? Sau statul pe scaun la birou?

    • Dragos, a fost un cumul de factori. Incepand cu mult stat la birou de-a lungul anilor, care a dus la o pozitie defectuoasa a coloanei, si care a rezultat in “core muscles” insuficient de puternici. Apoi eu am crescut foarte mult volumul la ciclism anul acesta, si am petrecut cateva mii de km in sa, marea majoritate in pozitie aero. Este o pozitie care intinde muschii mai mult, si cand am solicitat foarte mult muschii soldului si lombari, acestia au tras de coloana, fara ca acei core muscles sa contrabalanseze miscarea. Rezultatul dupa multe luni de efort: tasarea si dezalinierea vertebrelor.
      La terapie am lucrat pe alinierea articulatiilor, a coloanei dar si a soldului, caci am descoperit si acolo o “dezaxare”. Acum trebuie sa incep sa lucrez la dezvoltarea core-ului, ca sa nu mai am probleme pe termen lung. Am inceput un program de streching in fiecare dimineata, si trebuie sa am grija sa fac streching dupa fiecare antrenament, ca sa nu ramana muschii incordati (spre rusinea mea nu faceam asta mereu 🙂 ).

  2. Pingback: Jurnalul lui Bridget Jones triatlonista, sau ce sa faci cand esti accidentat | Ioana Molnar

  3. Pingback: Ce am observat dupa doua luni fara zahar si fainoase | Ioana Molnar

  4. Pingback: WinterTri, martisoare si Ironman | Ioana Molnar

  5. Hey Ioana, poti sa-mi zici si mie la cine anume ai fost? Yumeiho a fost una din optiuni acum cateva luni printre toate terapiile de recuperare (tot probleme cu spatele) insa nu am mai ajuns sa fac si asa ceva, deja erau prea multe si corpul se resimtea. Insa acum ca m-am mai linistit un pic, parca as merge la cateva sedinte.

  6. ioana says

    Buna Ioana,
    Medicii ce ti-au spus legat de problema ta cu spatele?
    Intreb pentru ca eu am un inceput de hernie (deci la disc e problema) si 2 medici deja mi-au spus ca nu ar trebui sa mai alerg si sa practic mountain biking niciodata sau peste muuuuuult, muuuuuuult timp (in cativa ani). Mi se pare un pic extrem.

    • Buna Ioana,
      Am facut un RMN, cu care m-am dus la 2 neurochirurgi. Amandoi imi spuneau ca nu am nimic, dar durerea la spate era din ce in ce mai nasoala, am avut zile in care a trebuit sa lucrez de acasa, pentru ca nu puteam merge la birou. In cele din urma am ajuns la Dr. Vasile Osean (MedySportLine), care mi-a diagnosticat imediat un edem muscular, care imi apasa pe nerv. Am facut 2 saptamani de fizio, si apoi de intretinere, si am scapat de durere.

      Tot ce pot sa iti recomand este sa mergi si la un medic care s-a intersectat cu sportul si lucreaza cu sportivi. Daca ai nevoie de un contact, gasesti pe http://www.medysportline.ro Este important sa nu fortezi, dar in acelasi timp sa ai o perspectiva realista asupra cata miscare poti face. Asta in loc de o perspectiva pesimista 🙂

      Multa sanatate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.