All posts filed under: Triatlon

Compendiu al soferilor romani prin ochii unei cicliste

Zilele astea eu si Alex avem antrenamente diferite, asa ca m-am bucurat de explorarea drumurilor nationale pe bicicleta de una singura. Oh, si ce explorare a fost! Mai ales cu toata nebunia de 1-4 mai au iesit pe sosele toti romanii in cautare de iarba verde, distractie sau evadare cu familia. Iar eu fix in mijlocul lor, pe bicicleta! Iata mai jos cateva categorii de soferi cu care m-am intalnit, desi orice asemanare cu fapte sau personaje reale este pur intamplatoare 😉   Categoria: ghertoiul capitalist Descriere: acest sofer se caracterizeaza prin masina din dotare, intotdeauna un SUV de marca scumpa si pe cat posibil de culoare alba. Desi il numim “capitalist” pentru ca are cu precadere numar de Bucuresti, studiile arata ca si placutele de Constanta, Dambovita si Arges pot semnala un posibil specimen. Ghertoiul capitalist percepe soseaua ca pe un mod de expresie a statutului sau financiar si social. Este profund deranjat de prezenta ciclistilor, ca fiinte inferioare care ii ocupa pretiosul spatiu de expunere al masinii! Comportamente specifice: mereu iti taie fata, …

Calificarea la Campionatul Mondial – ep 2

Prima parte din povestea participarii la Half Ironman-ul din Putrajaya, Malaezia, o gasiti aici. Mai jos continuarea: ****** Am avut din nou o tranzitie buna, si am inceput alergarea. Doua ture in jurul lacului, aerul este atat de cald si lipicios incat simt fizic cum inaintez prin el. Dau drumul la ceas si incep sa alerg pe picioarele de gelatina, ma asteapta o lunga perioada in care ma lupt sa intrec omuletii care sunt inaintea mea. Aproape toata lumea de pe traseu merge, chiar din primii kilometri. Ma gandesc cu groaza cat mi-ar lua sa termin cursa daca merg si eu, si decid ca sub nici o forma nu voi  merge in afara punctelor de alimentare. Desi as vrea, doamne cat as vrea sa ma opresc putin, dar mi-e frica sa nu mai pot porni dupa aceea! Mereu la curse imi imaginez ca eu de fapt sunt pilotul care conduce corpul, iar copul meu este o masina, un robotel care asculta (sau nu…) de comenzile mele. Mindsetul asta ma ajuta sa ma concentrez pe mental, …

Calificarea la Campionatul Mondial – ep 1

Scriu aceste randuri in timp ce imi cojesc o bucata de piele de pe umar. Da, s-a lasat cu arsuri, in ciuda sunscreen–ului, si chiar daca au trecut deja 10 zile de la concurs, abia acum scap de ele. In sfarsit ma simt capabila sa scriu ceva si sa povestesc despre cursa. Am fost atat de obosita dupa, atat fizic cat si mental, incat nici macar nu am reusit sa imi pun in ordine amintirile, parca nu eu am concurat! Ca introducere, am participat la un Half Ironman in Malaezia pe 13 Aprilie, in urma caruia m-am calificat la Campionatul National, care se va tine in septembrie in Canada. Yuhuuuu! 🙂 Povestea e mai jos. ************* Incep prin a spune ca urasc noaptile de dinainte si de dupa cursa. Asta din cauza ca de obicei am emotii atat de mari inainte incat nu reusesc sa adorm deloc, iar in cea de dupa la fel nu pot dormi din cauza adrenalinei si a tuturor gelurilor si substantelor pe care le-am bagat in mine! In stil caracteristic, …

Ultima suta de metri inainte de cursa din Malaezia

Toate visele mele din acest moment se rezuma la niste sucuri reci si un aer conditionat!!! Stiti cum am spus data trecuta ca este umed, dar nu chiar asa de cald? Ei bine, m-am inselat! Este foarte cald INGROZITOR de cald! Doar ca nu iesisem eu la antrenamente la ora la care trebuie, adica la acele ore la care vom fi pe traseu in cursa. Din cauza jet lagg-ului ne-am cam trezit in general destul de tarziu, intre 11 si 13, ceea ce a insemnat ca am iesit pe la antrenamente dupa ora 15. Ei bine, cam asta este momentul in care plafonul de nori acopera deja tot cerul, si temperatura este mult mai ok decat dimineata! Am avut “placerea” sa fac doua antrenamente in jurul orei 11-12, si m-am prajit la soare pe bicicleta, in ciuda cremei de soare cu factor de protectie 50+. Asa ca acum aratam si eu si Alex ca doua zebre, cu tot felul de urme de perpeleala pe corp. Eu credeam ca e nasol cand sunt bronzata cu pantalonii …

Malaezia, primele impresii

Am ajuns acum doua zile in Malaezia, cu 10 zile inainte de primul obiectiv din sezonul 2014, Half Ironman-ul de la Putrajaya, de pe 13 Aprilie. Ne-am gandit sa facem un combo concurs-concediu, acum sa vedem si cum ne iese tot planul 😀 Despre cursa nu pot sa va spun prea multe, caci este la prima editie. Ma astept la un traseu frumos, organizare impecabila (ca orice concurs sub brandul Ironman), si foarte multa caldura. Ne doream demult sa gasim un motiv de venit in Asia, dar cum bugetul de anul trecut a fost cam “amarat”, nu am avut ocazia. Cu concursul acesta am gasit motivul perfect: un obiectiv la inceput de sezon, care sa ne tina motivati cu antrenamentele pe parcursul iernii, plus ocazia de petrece cateva zile de concediu si relaxare imediat dupa concurs. In total vom sta aici 2 saptamani! Asadar, primele impresii: Este foarte umed, dar nu chiar ingrozitor de cald. Sunt cam 32 de grade zilele astea, care nu sunt imposibil de suportat, insa umiditatea compenseaza din plin. Ma uitam …

Prima “freza” pe sosea

Da, am reusit sa cad pe bune pe sosea, mergand cu aprox 25 km la ora (ce bine ca eram obosita si nu mergeam cu 30! 🙂 ) Dar pana ajung la momentul acela, hai sa va povestesc cum a fost tura de sambata! Am iesit la o plimbare in jurul Brasovului, cu o vreme absolut fenomenala, 20 de grade si un soare incredibil. Obiectivul era sa facem 90 de kilometri, si am mers destul de lejer, 3 ore si un pic. Iubesc iesirile pe cursiera primavara! E totul atat de frumos de jur imprejur, natura incepe sa inverzeasca, este suficient de cald cat sa merg la tricou, dar inca nu prea cald, vantul nu mai e taios, ci o briza placuta si racoroasa, iar peisajele de pe margine sunt pline de viata! Am vazut tractoarele iesite la arat, flori in copaci, frunzulite verzi si muguri, iar aerul mirosea a pamant proaspat, balegar si iarba. Da, Romania agrara, ca intr-un capitol din Morometii 🙂 Am testat pentru prima data o casca aero cu ocazia acestei …

Aero barele, ce facem si cum stam pe ele

Nota: nu am petrecut atat de mult timp discutand despre “pozitii” nici cand eram in liceu! Dar bicleta este ca o iubita capricioasa, trebuie sa experimentezi mult cu ea ca sa gasiti ce functioneaza pentru amandoi 🙂 Personal am invatat sa ma dau pe bicicleta de contratimp anul trecut in februarie, asadar tocmai am aniversat un an petrecut in compania ghidonului cu aerobar-uri. Din acest punct de vedere poate ca sunt un pic diferita de restul lumii, pentru ca am invatat sa merg pe un ghidon de sosea abia DUPA ce am folosit ghidonul de TT (time trial). M-am gandit sa impartasesc cateva din experimente si invataturile mele din acest an, in ideea in care a venit vremea frumoasa, si poate vreti sa faceti si voi experimente cu bicicleta. A se citi: sa petreceti mult timp schimband pozitii dubioase, in urma carora o sa va doara spatele, fundul si posibil alte parti ale corpului. Totul in numele vitezei si al castigarii unui mic avantaj competitiv 🙂 1. Ce sunt aero barurile Daca deja ai o …

Despre oboseala

Scriu articolul acesta pe canapeluta rosie din biroul meu cozy, de la sediul unde lucrez. De fapt am venit aici ca sa compun niste mailuri, dar m-a lovit inspiratia. Ok, nu chiar inspiratia, ci durerea cand mi-am ridicat picioarele sa mi le intind pe masuta din fata canapelei. Le simt ca de gelatina, sentiment constant in ultimele doua saptamani 🙂 Inainte era un fel de sentiment de mandrie cand plecam de la un workout cu o febra musculara, ca si cum asta ar insemna ca mi-am facut treaba bine, am muncit muschii aia. Dar din momentul in care am crescut orele de antrenamente pe saptamana am inceput sa ma simt ca o babuta anchilozata. Ma lamentez mereu prin casa, si il oblig pe Alex sa imi maseze diverse parti oropsite ale corpului. Ok, daca vrei sa stii cum se simte sa ai un job si o pasiune in care esti ambitioasa, check this out: –       picioare obosite dupa antrenamentele de bike (cele mai lungi). Rezulta un fel de mers cracanat pe tocuri, not pretty. –       …

Sa scoatem bicicletele la aer

Ma uit pe prognoza meteo si se pare ca vremea va tine cu noi saptamana asta! Ma bucur atat de mult de soarele si caldura care a venit, si de faptul ca pot si eu in sfarsit sa ies la antrenamente pe sosea! Imi place mult iarna, dar deja am epuizat capacitatea mea mentala de a ma da cu bicicleta pe home trainer. Dupa o ora jumatate de pedalat pe loc simt ca ceva face declic in capul meu, si imi vine sa imi iau campii. Ah, in plus am ramas fara seriale la care sa ma uit, asa ca imi venea sa scot chiote de bucurie cand am vazut ce soare se anunta pentru weekend. Iar adevarul este ca bicicleta mea superba (de care ma bucur cu sprijinul MosIonRoata, importatorul brandului Felt), chiar merita sa fie scoasa cat mai des din casa. Altfel e ca si cum as avea un Ferrari si l-as tine in garaj! Am profitat de o plecare la Brasov sambata seara, si am luat si bicicletele cu noi! Duminica a …

Cum am ajuns sa fac triatlon

Undeva in vara lui 2012 imi nenorocisem pentru a o mia oara picioarele din cauza alergatului. Ma apucasem de aceasta activitate frumoasa fix cu un an inainte, si facand bilantul celor 12 luni am bifat patru tendinite la glezne, un dublu blocaj al genunchilor si cateva periostite. Am avut placerea sa experimetez cateva sporturi considerate „extreme”, precum alpinismul sau parapanta, dar niciodata nu imi imaginasem ca alergatul presupune atatea riscuri si accidentari! 🙂 Dar sa incep cu inceputurile. Cum niciodata nu am stiut sa fac lucrurile cu moderatie, la trei luni dupa ce am inceput sa alerg (prin iulie 2011) am ajuns sa ma inscriu la semi-maratonul Bucuresti. A fost o experienta extrem de chinuitoare (cum altfel, cand alergasem cel mult 7 km pana in acea zi)! Dar odata ce am vazut ca se poate alerga 21 km, mi-a venit idea sa merg la nivelul urmator, si urmatorul proiect sa fie un maraton full (42,2 km, seriously!! #whatwasIthinking). Repet, alergam de 3 luni! Pana la urma nici in ziua de astazi nu am alergat un …