Lifestyle
comments 5

Cele 6 realitati ale unui cuplu de triatlonisti

Citeam zilele astea una dintre rubricile mele preferate din Triathlete Magazine, de altfel un jurnal despre viata in doi a autoarei articolului, cu numele foarte dragut de Triathlete Love. Topica lunii (“6 lectii invatate din a fi impreuna cu un triatlonist”) m-a inspirat si pe mine sa va impartasesc cateva dintre miturile si realitatile de care ma mai lovesc ca parte dintr-un cuplu sportiv. Prima reactie a oamenilor cand ne cunosc pe mine si pe Alex este “oooo, ce dragut ca faceti amandoi sport, foarte fain ca va puteti antrena impreuna”. Plus ca am remarcat din conversatiile cu prietenii si prietenele mele alergatoare si triatloniste un oarecare suspin despre ce draguta ar fi viata cu un parter la fel de dedicat sportului. Caci un cuplu de sportivi functioneaza ca o echipa bine sudata, in care mereu ne motivam reciproc, ne antrenam impreuna si nimic nu ne sta in cale, nu-i asa? Eeeerrrr…..pai nu-i chiar asa! 🙂

Cele 6 realitati cu care ne confruntam zi de zi:

1. Serile romantice sunt aproape inexistente

Stiu, am inceput urat, in mod normal ar trebui sa ne bucuram de faptul ca suntem tineri, fit si plini de energie. Dar eu lucrez 8 ore pe zi, ma antrenez cam 2-3 ore pe zi, si de multe ori la final de zi ajung lesinata acasa cu singura dorinta de a ma odihni. Alex ajunge sa se antreneze si 35 de ore pe saptamana, si pe langa orele multe in sine, te ajunge din urma si efortul. Nevoia de recuperare si odihna este foarte mare, si are acelasi efect ca si la mine: seara este lesinat de oboseala. Asa ca in marea majoritate a timpului ne petrecem serile uitandu-ne la vreun serial sau citind o carte in timp ce mancam o portie de salata. In pijama. Pe canapea. Nu prea romantic, nu?!

2. Cantitatea de timp in care iti vezi partenerul in colanti incepe sa iti afecteze creierul

Eu sunt o tipa destul de preocupata de moda si de imbracaminte. Imi place sa fiu imbracata, aranjata, coafata, si de multe ori sa fac asta pentru partenerul meu. Insa petrecand atat de mult timp in antrenamente in colanti sau trisuit (si mai hidos!), am ajuns sa mi se schimbe perceptia despre ce este socially acceptable ca imbracaminte. In ultimele concedii m-a surpins realizarea ca mi-am pus costume de inot, colanti de alergat, trisuit, colanti de bicicleta, dar am uitat sa imi pun o fusta sau niste elemente esentiale de machiaj. Hmmmm….sa nu va mirati daca intr-o zi o sa ne intalnim pe strada si voi fi din cap pana in picioare in echipament in timp ce imi beau cafeaua 🙂

3. “The bike mechanic” nu este un nume la care iubitul tau raspunde

Eu, spre deosebire de autoarea articolului de care va povesteam la inceput, chiar am norocul ca Alex sa isi asume deplin rolul de mecanic pentru bicicleta mea. Insa din nefericire asta vine la pachet cu niste dezavantaje: am ajuns total dependenta de prezenta lui cu mine la antrenamentele de ciclism sau la concursuri. Pentru ca nu am avut nevoie sa rezolv eu nici o problema, lumea mecanicii cicliste a ramas un mister total pentru mine. Sigur, ma descurc sa imi pun lantul daca imi cade, sau sa strang niste suruburi, insa daca pronunti cuvantul derailleur m-ai pierdut cu desavarsire.

4. Gatitul impreuna se transforma dintr-o indeletnicire romantica intr-o necesitate

In viata mea “normala”, gatitul impreuna era rezervat pentru serile romantice in care deschideam o sticla de vin si ma rasfatam cu felurite exotisme culinare in bucataria proprie. Acum am descoperit ce inseamna cu adevarat sa iti fie foame. Sa ajungi acasa in weekend, dupa trei ore petrecute alaturi de jumatatea ta pe bicicleta, iti schimba total definitia despre ce inseamna sa mori de foame. Ia nastere un sentiment acut pe care il resimti cu toata fiinta ta, ca daca nu mananci ceva ACUM vei cadea jos si nu te vei mai ridica! Asa ca am dezvoltat impreuna o rutina bine unsa si foarte prozaica despre gatitul impreuna: Alex pune bicicletele la loc, eu dau drumul la aragaz; el pune pastele la fiert, eu fac sosul; el asaza masa in timp ce eu condimentez totul si le pun in farfurie. Furculitele isi incep treaba si urmeaza jumatate de ora de pauza in conversatie, nevoia de comunicare paleste ca importanta in fata treptei de baza din piramida maslowiana!

5. Datul cu crema capata cu totul si cu totul alte veleitati

Imagineaza-ti ca esti pe canapea, semi-dezbracat(a) si iti rogi suav iubita/iubitul “Ajuta-ma si pe mine sa ma dau cu crema”!  Nu e asa ca mintea va zboara deja la diverse lucruri care mai de care mai picante? Si acum adauga la acest tablou un miros intepator de Bengay!! Da, pentru ca in viata de triatlonist cremele au un rol foarte important, dar nu cel din viata normala. Din doi oameni mereu unul are cate o indindere musculara, o durere de spate, sau preferata mea, o rana unde te-a ros bazonul sau costumul de triatlon. Si te asezi in pozitii dubioase in timp ce partenerul tau te da cu crema in locurile la care nu ajungi, pe care nu le vezi sau nu vrei sa stii de ele.

6. Lamele de ras nu mai sunt proprietate personala. Si nici elasticele de par!

Adevarul pe care vi-l voi marturisi probabil va va soca: intr-un cuplu de triatlonisti se fura!!! Iar aceste furturi se intensifica inainte de antrenamentele majore sau concursuri! Exista niste lucruri pentru care limitele sunt mai laxe: casti de inot sau ochelari disparuti si regasiti misterios in echipamentul partenerului sau sosete de alergat largite in mod inexplicabil. Dar altele presupun o atenta si marsava planificare: lamele de ras roz de femei sunt folosite inainte de antrenamentele de ciclism de vara, sau inaintea concursului. Si nu doar de catre mine! Dar m-am razbunat “imprumutand” un gillette mach 4 pentru nevoia proprie 🙂 Iar stocul de elastice de par este mereu in scadere, pentru ca am observat ca sunt folosite si ca sa fixeze pantofii de ciclism pe bike in tranzitii. Si mereu cand vreau sa imi prind parul constat ca nu mai am cu ce!

Acum probabil ca ar mai multe alte marturisi de de facut, dar pentru moment am sa ma opresc aici! Cert este ca normalitatea, desi incantatoare si de multe ori ne este dor de ea, nu mai este de mult o realitate in cuplul nostru 😀

Les pupici,

Ioana Triatloana

5 Comments

  1. Marina says

    Nu stiu cum ai reusit, dar m-ai facut sa-mi doresc un partener…dar sportiv sa fie, altfel nu!

  2. Irina-Daniela says

    Imi plac stilul tau si capacitatea de a te deschide. Numai ganduri bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.