Alergare
comments 5

De ce voi participa la Gerar si in 2017

Anul acesta a fost a 3-a oara cand am participat cu multa bucurie la Semimaraton Gerar! Parte din amuzamentul legat de concurs este ca in fiecare an starneste discutii foarte aprinse online. Anul trecut a fost un iures nebun cu sistemul de inscrieri (cu adevarat, nu cel mai prietenos), iar anul acesta dilemele sunt legate de cat de mare este taxa de inscriere. Sunt sigura ca si 2017 va aduce un nou subiect de dispute! πŸ™‚

Asta este my feeling good face. Mda, cam junkie :) (c) miscareafacebine.ro

Asta este my feeling good face. Mda, cam junkie πŸ™‚
(c) miscareafacebine.ro

Echipa Locomotiva, suferind un pic pe traseu. Ma rog, eu sufeream, fetele erau ca floricelele :) (c) Radu Cristi

Echipa Locomotiva, suferind un pic pe traseu. Ma rog, eu sufeream, fetele erau ca floricelele πŸ™‚
(c) Radu Cristi

Pe de o parte, cred ca este fain ca au loc aceste discutii, pana la urma fara un dialog nu se creeaza schimbari reale. Ca exemplu concret, sistemul de inscrieri de anul trecut a fost o mare frustrare pentru mine! Pentru ca imi doream mult sa particip, asa ca am stat infrigurata sa dau refresh la pagina de registration, care se bloca in cateva secunde, din cauza numarului mare de oameni care se inscriau in acelasi timp. Am urat acest sistem si l-am injurat printre dinti cu fiecare ocazie! Si din fericire s-a schimbat, tocmai datorita feedback-ului care a existat de la participanti.

Pe de alta parte, simt nevoia sa β€žiau apararea” Gerarului, pentru ca mie imi este tare drag, si intentionez sa particip in continuare la el. Este scump? Da, este scump! Am platit 100 de lei pe persoana, adica 300 de lei in total ca echipa (la semimaraton se concureaza in echipe de cate 3 participanti). Am vazut foarte multe comentarii online si posibile calcule despre ce primesti de banii acestia: cat costa ceaiul si biscutii de pe traseu, organizarea, caciulitele de la Buff, etc. Marturisesc ca pe mine nu ma intereseaza deloc aceste detalii. Este treaba organizatorilor cat ii costa, cum isi acopera aceste cheltuieli, si ce fac cu banii extra. Ba mai mult, indraznesc sa spun ca m-as bucura sa vad organizatorii facand profit dupa acest concurs! There, I said it! Cred ca ar trebui sa depasim o data mentalitatea ca organizatorii de curse sa faca doar munca pro bono, sau de caritate!

In ce ma priveste pe mine, eu nu platesc pentru ceai, biscuiti, caciulita, ci cumpar o experienta. Iar experienta de la Gerar are suficienta valoare pentru mine personal incat sa ii justifice costul financiar. Motivele pentru care eu voi continua sa particip la Gerar sunt urmatoarele:

  • Este la inceput de an. O perioada cand eu sunt lenesa, si ma urnesc greu la antrenamente. Iar faptul ca ma inscriu la Gerar imi adauga o presiune pozitiva care ma baga putin in priza. Asa las caldurica din casa pe placerea alergarii la frig. Este an aquired taste πŸ˜‰
  • Formatul pe echipe. Alergarea alaturi de doua coechipiere ma responsabilizeaza sa dau tot ce e mai bun din mine. Sigur, as putea sa alerg alaturi de ele si in parc, pe gratis, dar acolo nu am fi la concurs, nu? Asa trag de mine mai mult, ca sa nu fac echipa de rusine πŸ™‚
  • Cele 6 ture din Politehnica. Ca sa fiu clara, urasc cu spume sa ma invart ca titirezul! De fiecare data cand imi fac long run-urile, caut locuri in care sa dau cat mai putine ture. Dar la Gerar aceste ture ma ajuta sa imi mentin un ritm cat mai constant, si sa observ echipele din fata si spatele nostru. Spiritul meu competitiv se activeaza, si trag mai tare ca sa obtin un clasament cat mai bun, dar in acelasi timp am grija sa nu ma tai. Ok, anul acesta degeaba am stat cu un ochi pe echipa de pe locul 1, pentru ca le-am vazut pe fete aproximativ 200m, dupa care au disparut rapid din raza vizuala. Au terminat cursa cu un timp de 1h 32min! Goodness, daca asa alearga in ianuarie nu vreau sa ma gandesc la timpii din vara! Jos palaria, ladies, va admir!
  • The crowd. La Gerar se strange o gasca faina. Iar eu sunt o people person, imi iau multa energie din interactiunea cu oamenii, asa ca plec dupa cursa incarcata cu o tona de energie positiva. Imi place si ca locurile sunt limitate, si atunci cadrul e un pic mai intim, in care apuc sa schimb o vorba pe traseu cu lumea, sa ne salutam din mers alergare, si sa ne bucuram de experienta impreuna!
  • Baia de endorfine. Am o marturisire de facut: sunt o dependenta de sport! Daca stau prea multe zile linistita incep sa devin cranky ca naiba. Gerar imi aduce o doza din drogul meu preferat, la acea limita fina dintre alergarea de placere si efortul aproape de capacitatea mea maxima in acest moment. Resimt endorfinele si acum, 3 zile si 4 antrenamente mai tarziu, de ma intreaba colegii de la birou in fiecare dimineata de ce zambesc asa larg. Este pentru ca I’m freaking happy, si you bet ca o sa platesc in continuare pentru experienta asta! πŸ˜‰

Asa ca….daca la anul te trezesti cu 100 de lei in buzunar, si cele de mai sus te-ar putea incanta si pe tine, te incurajez sa vii si tu la Gerar. Daca din contra, simti ca ai fi mai fericit(a) zburdand gratuit prin parcuri sau pe munte, foloseste suta aia ca sa cumperi ceva ce te incanta cu adevarat!

Si acum sunt curioasa, care sunt motivele pentru care alegi tu sa participi la un concurs? πŸ™‚

xoxo,

Ioana the endorphins junkie

Did I mention ca am iesit pe 2 la fete? Si ca am fost un fel de scufita albastra? (involuntar...)

Did I mention ca am iesit pe 2 la fete? Si ca am fost un fel de scufita albastra? (involuntar…)

5 Comments

  1. adrian says

    Motive de participare:
    – Traseul, eventual noutatea
    – Atmosfera
    – Modul in care “simt”concursul. Sunt arome de fake, de mici, de tofu. Este o mare parte de subiectivism, dar toti suntem subiectivi. Modul in care ma simt primit
    – Amicii care participa, experientele anterioare, recomandari
    – Modul de inscriere, acorda taxa mai mica in anumite perioade, permite modificari ale inscrierii fara amenzi exagerate. Aici iar ajung la citirea regulamentului si adulmecarea concursului. Sunt client, nu sunt stapan, nu sunt sluga. Dar intai citesc regulamentul, care da 30% din punctaj.
    – Evident taxa si ce primesc pentru ea. Eu m-am saturat sa primesc produse conexe de care nu am nevoie. Alerg, colectionez amintiri, prefer fotografii, calendar, magnet etc nu un tricou cu numar aiurea si care zgarie. Nu am ca scop incurajarea producatorilor de tricouri, ci distractia mea.

    • Adrian, sa stii ca astept cu nerabdare o alergare cu aroma de mici si de Kaufland! πŸ˜‰

      Si da, ai mare dreptate cu citirea regulamentului, puncte bonus pentru asta. Desi eu mereu ma hotarasc in ultimul moment la multe curse, si evident platesc taxa maxima. Dar sunt total ok cu asta, indecizia costa.

      Cred ca ar fi fain ca pe viitor sa poata fi si la noi kit-uri variabile la unele curse. Dar imi dau seama ca inca suntem mici pentru asta, desi poate in curand ne facem noi mari. Tocmai am decis ca la semi la Viena nu vreau sa dau 30 euro in plus pentru un tricou tehnic, mai bine ma zgarcesc la el si imi iau niste extra adidasi! πŸ™‚

  2. Sasha says

    Salut,

    Mie imi place asteptarea (cu entuziasm) a zilei concursului. Acea perioada de 2-3 zile dinaintea lui cand te gandesti cum va fi, ce concurenti vor veni, ce timpi vrei sa scoti, etc. Daca te-ai antrenat inainte, astepti sa vezi rezultatul muncii, daca nu, atunci astepti sa vezi cat poti duce fara antrenament. Chestii d-astea imi trec prin cap.
    Si imi mai place spirtul de echipa care inspira pe fiecare co-echipier: sa incurajeze, sa traga tare cand e foarte greu, sa se adapteze ritmului celui mai lent, etc.
    Apoi perioada de dupa linia de finish: endorfinele, da!, endorfinele! Dupa finish si portocalele sint mai gustoase, ceaiul mai bun si prajiturile le savurez mai mult, ca deh, le merit la cate kcal am ars in concurs! Si povestile despre cum a fost in timpul alergarii, si zambetele pe fata celorlalti concurenti bucurosi ca si tine ca s-a terminat :)…

    Felicitari pentru performanta de echipa si pentru outfit-ul tau (asortat)! Mi-ai amintit de Daniela Ryf care a alergat in Kona anul acesta cu sapca pe cap (cu reclama la redbull). Iti doresc ca intr-o zi sa castigi si bani promovand in felul acesta marca “adidas” – cea de pe sapca ta de duminica trecuta. Pana atunci insa felicitari pentru asortarea reusita a culorilor.

    • Awww, Sasha, multumesc pentru mesajul dragut! <3 Sa ajung eu la genunchiul lui Dani Ryf, si ma declar fericita si implinita pe viata!

      Si da, cum spui tu, si zilele dinainte de cursa au farmecul lor. Gerar la mine este mereu din categoria "sa vad cat pot duce fara antrenament" :))

  3. Pingback: Semimaraton Gerar 2017, sau cum am devenit Magarul lui Buridan - Ioana Molnar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *