Triatlon
comment 1

Delta RowMania: Tot un stres dupa NoStress

Dupa premierea de la NoStress am plecat direct catre Tulcea, unde din pacate am ajuns foarte tarziu in noapte. Am dormit lemn, si am ajuns dimineata in zona de start la o ora destul de inaintata si fara niciun chef de concurat. Ma simteam apatica, si imi doream sa fi avut timp de inca o ora de somn, plus ca aveam o senzatie de greata si nu prea reuseam sa mananc. Am inceput sa ma ingrijorez ca poate nu a fost o idee buna sa concurez ieri la mare, sau ca daca tot am concurat macar sa fi tras de mine si sa fi castigat concursul, ca acum sa stau fara nici o grija. Dar nu, eu am decis sa nu dau tot ce am in rezervor, am iesit pe locul 2, si acum nu stiu daca mai am suficienta forta sa fac o cursa buna si sa ies pe podium.

Proba de inot al concursului Delta Rowmania se desfasura in lacul Ciuperca, al carui nume am descoperit ca este predestinat, caci apa e de o culoare verzuie total dezgustatoare. Desi stiam de la organizatori ca este ok din punct de vedere al testelor, arata atat de odios incat hotarasc sa nu mai fac incalzirea in apa, ci doar ma dau un pic cu bicicleta si sa alerg.

Un mic ragaz inainte de start, in apa verzuie si ikcy

Un mic ragaz inainte de start, in apa verzuie si ikcy

Din motive organizatorice startul la proba noastra s-a tot amanat, asa ca am pornit intr-o tura lejera pe traseul de bike ca sa imi dau seama de cum arata. Am fost foarte placut suprinsa de tura frumoasa pe care au gandit-o organizatorii, sub forma unei bucle de aproape 4 kilometri, din care un kilometru de urcare superba, ultimii 100 de metri fiind cu o panta abrupta, si o coborare minunata pe masura. Paradoxal a inceput sa imi placa sa fac coborari, desi in primavara Alex radea de mine de cat de incet mergeam pe drumul de Poiana. Deh….nu pot sa spun nici acum ca virajele sunt punctul meu forte, dar am inceput sa ma tin mai bine in sa, si ador senzatia de adrenalina (da, sunt un mic adrenaline junkie!) :p

Am pus bicicleta in zona de tranzitie si am inconjurat Lacul Ciuperca in alergare pe post de incalzire, si mi-am jurat ca voi incerca cel mai rapid timp al meu la inot, ca sa stau cat mai putin in scarbosenia verde! Nu a fost chiar asa, ba chiar din contra, am avut un timp foarte prost la inot. Se pare ca efortul depus ieri la No Stress incepe sa ma taxeze, dar nu a fost doar asta, am avut si o problema de concentrare in timp ce inotam. Uneori imi merge mintea prea mult aiurea, si trebuie sa fiu atenta la concentrare ca sa reusesc sa fac eficient ce mi-am propus. Iar inotul este una din activitatile care ma “imbie” la reverie, mai ales in lac unde nu vezi nimic, este ca si cum ai inota cu ochii inchisi. Imi tot repet in gand “Be here now”, ca sa ma readuc mereu in prezent si asupra taskului pe care il am.

Iesirea din apa s-a facut pe o scara, am avut ceva emotii sa nu alunec

Iesirea din apa s-a facut pe o scara, am avut ceva emotii sa nu alunec

Cu tot timpul slab reusesc sa ies a doua fata din apa, se pare ca nu sunt singura care e obosita dupa cursa de ieri. Proba de bicicleta ma readuce in the zone cu concentrarea, imi place traseul atat de mult incat traiesc din plin fiecare clipa. Trag puternic de mine pe urcare, si incerc sa prind o viteza cat mai mare la coborare, pentru ca stiu ca sunt puternice fetele care vin in urma mea, si vreau sa imi iau o marja la proba de alergare, nu stiu cum imi va reactiona corpul dupa tot efortul depus inainte, si cat ma vor tine picioarele sa alerg. Termin tot a doua proba de ciclism, am recuperat putin diferenta fata de prima concurenta, si am calculat o marja de 3-4 minute fata de cea din spate, asa ca ies repede din tranzitie si trag tare la alergare.

Mi-a placut super mult traseul de ciclism

Mi-a placut super mult traseul de ciclism

Sunt doua bucle la proba de alergare, insa nu am vizibilitate in spate si nu pot sa imi dau seama daca fetele din spate se apropie sau nu. Asa ca singura mea alegere este sa imi impun un ritm rapid si sa incerc sa il mentin cat mai mult. Alerg pe langa mai multi baieti, pe unii ii depasesc, altii trec ei pe langa mine. Dupa primul kilometru reusesc sa o depasesc pe concurenta din fata, si in acest moment conduc cursa la fete. Culmea este ca in loc sa ma bucur, mai mult ma streseaza situatia. Ma tot gandesc ca sunt urmarita si exista sansa sa ma intreaca cineva din spate, asa ca trag de mine in continuare, nu incetinesc nici o secunda. Il intreb pe tipul care alearga langa mine daca are ceas, dar din pacate nu are nici el (eu nu alerg cu ceas). Mi s-a dereglat “compasul intern” si nu am nici o apreciere asupra vitezei cu care alergam. As zice ca e pe la 5 minute pe kilometru, ceea ce nu prea e bine, asa ca incerc sa mai accelerez un pic. In prima parte a turei doi ma intrece Andrei Rosu, si il intreb si pe el cu cat alearga. Imi spune ca e la 4:30 pe kilometru, si ma linistesc un pic: alerg cam cu 10 sec/km mai slab, ceea ce e un ritm decent.

Alerg de parca sunt "urmarita"! :)

Alerg de parca sunt “urmarita”! 🙂

Incredibil dar vad linia de finish, sunt in continuare prima si nu pare sa sara nimeni din urma mea sa ma intreaca pe ultima suta de metri. Totusi sunt circumspecta, asa ca fac un mic sprint pana la finish, si il trec usor neincrezatoare. Hmmm…..Alex ma felicita, dar parca nu imi vine a crede. Stau pana anunta Peter, secretarul general al Federatiei ca sunt prima fata, si abia atunci ma conving ca am castigat. Oh WOW, CHIAR AM CASTIGAT!!! Ca sa il citez pe Alex “maybe I don’t suck so much” 🙂

Primesc cupa de la marele campion Ivan Patzaichin

Primesc medalia de la marele campion Ivan Patzaichin

Mult spor(t),

Ioana Campioana

1 Comment

  1. Pingback: TriChallenge Mamaia, finala circuitului de sosea | Ioana Molnar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.