Lifestyle
Leave a comment

Duminica in familie, versiunea cuplu triatlonist

Dupa o saptamana grea la munca, si cu 10 ore de antrenament bonus, abia asteptam sa vina ziua de duminica. Aveam in plan un al doilea long run, cam de 18 km, dar usor de tot, asa ca eram linistita si relaxata. Tot ce imi doream era sa dorm de dimineata mult, dar mult de tot. M-au marcat ultimele 6 zile, toate incepute de la 6:30, cu cate 6-7 ore de somn pe noapte, si jur ca era sa adorm in cateva sedinte la birou! Cum sunt si o somnoroasa notorie de felul meu, abia asteptam snooze fest-ul de duminica!

In contextul asta imi spune Alex ca se vede cu un prieten la Izvorani, sa il ajute cu tehnica de inot. Si ma momeste sa vin cu el, cu promisiunea ca alearga cu mine cei 18 km, si ii facem si pe traseul de la WinterTri, ca recunoastere. Suna bine, nu zic nu, doar ca trebuia sa fim acolo la 10:30 ca sa terminam inainte de sesiunea de coaching a lui Alex. Adica….sa ma trezesc la 9:30? Whaaat?? Si cum ramane cu sforaiala mea de 12 ore din plan? Snifff….

Suna alarma la ora 9, si imi zbranaie ca o drujba in urechi. I hate this shit! Decid sa renunt la cafeaua pe care voiam sa o beau inainte de plecare, si mut alarma la 9:30. Abia pun si eu capul pe perna, ca nenorocita suna iar! Mut telefonul langa urechea lui Alex, sa fiu sigura ca il aude si el. Ce, sa ma chinui doar eu? πŸ™‚ Imi mormaie suparat ca mai putem dormi pana la 10 daca sarim micul dejun, si tot avem timp sa ajugem. Perfect! Am crezut ca muta el alarma, si dorm linistita in continuare….pana la 11. Lucru pe care il constat cand incerc sa benoclez ochii lipiti de somn catre telefon! La naiba, sa te bazezi pe barbati…..

Sarim micul dejun (voi sa nu faceti asta!), dar de cafea tot am nevoie, ca parca mi s-a dat restart la creier, si nu ma pot trezi. Colac peste pupaza nu imi gasesc echipamentul gros, si cum a nins afara nu ma incumet sa plec fara el. Ma mai invart eu putin, fur niste manusi de la Alex si sunt ready to go. E deja 12. Nici o sansa sa alergam inainte de coaching, asa ca Alex propune sa stau si eu la bazin cat da el feedback pe tehnica, si sa alergam dupa. Este bine, am timp sa savurez latte-ul luat la pachet, si vom alerga pe la 1. Pare un plan bun.

Alex a zis "zambeste", dar eu am preferat sa adorm inca putin

Alex a zis “zambeste”, dar eu am preferat sa adorm inca putin

Evident insa ca nu a fost. Pentru ca 1 s-a facut 2, coaching-ul s-a lungit, si noi tot nu am alergat. Si am inceput sa am niste stari de tremurici, si nu le faptul ca abia astept sa aleg. Ci de foame. FOAME maxima, din aia β€œdaca nu imi dai de mancare acum am sa musc din masa”! Restaurantul din complex e inchis, asa ca trag dintr-un Gatorade, sa intre ceva calorii. Bleah!

Ne invartim in zona si pana la urma descoperim un motel cu un restaurant deschis. Inauntru sunt cativa clienti care trag cu sete din tigari, noi in colanti si adidasi. Ei se uita ciudat la ei, noi ne uitam ciudat la fumul gros, si pana la urma decidem ca merita incercat. A fost bun, omleta si ciorba, un fel de brunch+lunch, 2 in 1. Aaaahhh, ce bine e sa mananci! E deja 2 jumate….

Mergem inapoi pe traseul de alergare, si decidem sa stam totusi 10 minute, sa ne tihneasca mancarea. E cam frigut, dar in masina e cald si bine. Imi las capul pe spate si inchid un pic ochii. Next thing I know, imi rasuna un zgomot asurzitor in urechi. Ma uit buimaca si vad o doamna care ne bate in geam, ma intreba β€œEsti bine?”. Dau din cap ca da, se urca inapoi in masina ei si pleaca. Ma uit intrigata in jur, si inteleg abia cand vad ceasul: e 3 jumate. Am atipit amandoi in masina, pe marginea drumului pustiu, ca doi aurolaci! Pfff…

Zapada zapada, frigul frig, soarele soare, somnul somn!

Zapada zapada, frigul frig, soarele soare, somnul somn!

Il trezesc pe Alex si ma dezbrac cu obida de geaca, si pornim in alergare chinuit. Dorm in continuare pe mine, e frig rau de tot (prin comparatie cu caldura din masina), si se mai zbate si omleta aia in stomac. A fost buna, dar acum ma cam enerveaza! Mai motai din cand in cand, dar Alex ma anunta ca alergam cu 5:40 min/km, asa ca e ok. Afara e tare frumos, zapada si soare, insa imi ia cam 5km sa ma trezesc cu adevarat si sa incep sa vad in jurul meu. Incep sa ma simt mai bine, dar tot ma lupt cu omleta mancata, si cu o stare de soooomnnnnn! Decid sa trag linie la 10 km, si sa ma duc acasa saΒ ma cuibaresc la caldura. Si sa dorm πŸ™‚

In miscare, abia plecati de la masina

In miscare, abia plecati de la masina

Lectia zilei de duminica: daca am somn de recuperat, mai bine dorm pana nu mai pot, si alerg pe seara. De ajuns 6 zile din 7 cu sport de dimineata!

Bonus: desi e blurry, am vazut caprioare in padure. Si o vulpe :)

Bonus: desi e blurry, am vazut caprioare in padure. Si o vulpe πŸ™‚

Sa fim odihniti,

Ioana the Sleeping Beauty (mai mult sleeping decat beauty)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *