Triatlon
comments 2

Fara asfalt, fara mancare si fara energie

Am profitat de weekendul prelungit de saptamana trecuta, si am planificat o escapada la mare, cu un concurs cu tot in program! Fara Asfalt este unul dintre cele mai vechi triatloane din Romania, dar la care din pacate nu am ajuns anul trecut, asa ca m-am bucurat acum de ocazia de a concura!

Sambata, dupa ce am terminat concursul, m-am intalnit cu un prieten care mi-a spus β€œte-am vazut pe traseu, aratai extrem de obosita”! Hmmmm, what a compliment, thanks dude, sa nu mai spui asta unei femei πŸ™‚β€¦. Dar Vlad (prietenul β€œvinovat”) avea dreptate, am fost ingrozitor de obosita, atat pe traseu, cat si dupa. De fapt, in toate cele 3 zile la mare am prins abia 30 de minute de plaja. Pfff, noroc ca a fost un concurs frumos! πŸ™‚

Cu echipa The Challenge, primul nostru triatlon impreuna. Urmeaza un Half si un Full Ironman ;-)

Cu echipa The Challenge, primul nostru triatlon impreuna. Urmeaza un Half si un Full Ironman πŸ˜‰

Cam cum s-au desfasurat lucrurile: vineri m-am precipitat cu treaba de la birou, si in paralel cu impachetatul, pentru ca nu voiam sa plec tarziu din Bucuresti si sa prind aglomeratie pe drum. Ai zice ca dupa atatea concursuri si deplasari stiu exact ce trebuie sa impachetez si ce nu, dar se pare ca nu este deloc asa. Am descoperit pe parcursul weekendului ca am uitat acasa, in ordinea suprizelor: crema de soare, costumul de baie intreg (pentru inot), ochelarii de inot, gelurile si nutritia (!!!!), demachiantul, suplimentele cu vitamine si minerale. Bine ca mi-am luat cu mine sandalele cu toc, in cazul in care ajungem intr-un club (nota: n-am ajuns).

Vineri seara am renuntat la planul meu β€œdiabolic” de a testa apele si a face un antrenament de 2000m inot in mare (oricum nu aveam cu ce,Β  ca am vrut sa pastrez neoprenul uscat), si am decis sa dau intaietate nevoilor de baza. Eram lihnita de foame asa ca mi-am comandat niste peste la gratar, insa se pare ca undeva pe parcursul ultimelor luni m-am transformat intr-o femeie sclifosita, pentru ca dupa o ora jumate de asteptat tot nu am reusit sa mananc ce mi-a pus chelnerita in farfurie. Un peste uscat si amar, caruia nu am reusit sa ii ascund gustul gretos nici dupa ce am stors pe el doua lamai. Oh well, l-am lasat in farfurie si am trecut la nevoia de baza nr 2: soooomnnnn!!

Abia de dimineata mi-am dat seama ca nu am mancat nimic de vineri de la pranz, si atunci suprizaaaaa! am descoperit si faptul ca mi-am uitat toate produsele de nutritie acasa. Noroc ca m-au salvat fetele de la High5 cu doua geluri, care mi-au tinut de foame pe tot parcursul concursului. Am prins asa cat de cat putere sa inot, desi m-am zbatut teribil in primii 300 de metri. Strategia mea castigatoare, de a porni din fata si de a trage tare la inceput pentru a ma distanta de ceilalti inotatori a esuat lamentabil. Asta din cauza ca TOATA LUMEA a avut aceeasi strategie, ce a rezultat intr-o serie de capace si picioare pe care mi le-am luat la inceput. Dupa prima baliza am simtit ca se elibereaza in jurul meu, si m-am bucurat ca in sfarsit ma distantez si eu de marele puhoi de oameni. Dar odata ce am scos capul din apa sa ma orientez am descoperit adevarul: ma distantam ce-i drept, dar in directia gresita, o luasem catre larg! πŸ™‚ πŸ™‚ πŸ™‚

Numar de striptease in tranzitia de dupa inot

Numar de striptease in tranzitia de dupa inot

Am terminat proba intr-un timp semi-lamentabil, dar apa a fost minunata, si eram multumita ca trec la momentul meu preferat: za bike! Nu stiam insa ce ma asteapta, dupa ce am facut un total fabulos de 1 (da, am scris unu) antrenament pe MTB inainte de acest concurs. Suficient sa spun ca mi-a sarit inima din piept cand au inceput hudurcaturile, si m-am intrebat in mod serios de cateva ori ce naiba caut eu aici?! Note to self: de bagat antrenamente pe mountain bike, altfel raman fara rinichi la urmatoarea competitie de genul asta!

(c) George Grosescu Asa se bea apa in modul cel mai feminin si gratios cu putinta ;-)

(c) George Grosescu
Asa se bea apa in modul cel mai feminin si gratios cu putinta πŸ˜‰

Finally finally ajung si la alergare, dupa ce am mancat al doilea gel salvator pe finalul probei de bike. Doar ca deja eram foarte slabita si ma luase un pic ameteala, asa ca primii kilometri de alergare i-am facut in deriva, intr-un fel de β€œpas saltat”. Nu m-a ajutat nici terenul, nu doar cu nisip ci si plin de obstacole. Cu ocazia asta mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre off road la triatloane, skills-urile mele n-au nici o legatura cu asta. Provocari noi pentru viitor, imi notez deja in calendar Fara Asfalt 2015 πŸ˜‰

(c) Radu Cristi Prima tura la alergare. Vi se pare ca sunt mai slaba? Mie mi se pare ca sunt mai slaba decat de obicei!

(c) Radu Cristi
Prima tura la alergare. Vi se pare ca sunt mai slaba? Mie mi se pare ca arat mai slaba decat de obicei!

Am terminat pe locul 5 la general la fete, noroc ca a fost ca la box, si s-au premiat primele 5 locuri, altfel nu prindeam colt de podium. Nu conteaza, a fost haios, si mi-am adus aminte sa nu ma iau prea in serios cu concursurile. It’s a hobby after all! πŸ™‚

Intre timp, caut curse de MTB pentru iulie-august, cu tema de casa sa imi petrec niste timp si pe teren accidentat. Idei sau sugestii?

Au revoir,

Ioana triatloana

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.