Pentru ca luna martie este dedicata femeilor, vreau sa profit de ocazie si sa povestim un pic cu una dintre femeile din viata mea, pe care o admir foarte mult, si pe care ma bucur mult sa o am ca prietena. Alexandra State este Wonder Woman din toate punctele de vedere: antreprenoare, alergatoare, triatlonista, organizatoare de evenimente sportive, mama a trei copii, sotie, parasutist cu brevet, ultramaratonista, salvamontista, si evident, o prietena de nadejde.
Anul trecut Alexandra a devenit mamica pentru a treia oara: la inceput de August a venit pe lume Eva. Si doar 81 de zile mai tarziu, la inceput de noiembrie, Alexandra trecea linia de finish la Ironman 70.3 Turkey, un half ironman. Adica, 1.9 km inot, 90 km ciclism si 21 km alergare. Am facut peste 10 astfel de triatloane, si niciunul nu mi s-a parut usor, asa ca am vrut sa o intreb pe Alexandra cum a fost experienta prin prisma revenirii dupa nastere, si a faptului ca avea o bebelina nou-nascuta (plus cei doi baieti mai mari).
Iar la final, bonus, am inclus cateva intrebari catre Alex (Diaconu) aka Husband, care a lucrat cu Alexandra pe planul de antrenament pentru aceasta cursa.
Povestea cursei de la Ironman 70.3 Turcia
Ioana: Cand te-ai hotarat ca vrei sa participi la un triatlon dupa sarcina? Ce a motivat decizia ta?
Alexandra: La fix 40 de zile dupa cezariana simteam ca trebuie sa o iau din loc. Simteam nevoia de miscare intensa. Si s-a nimerit ca Half Ironmanul din Turcia sa fie in acelasi timp cu vacanta Copiilor asa ca am zis sa incerc.
Sunt un om de actiune iar esecurile sau schimbarile pe parcurs ma provoaca sa ies din zona mea de confort.
I: Te-ai antrenat si in timpul sarcinii? Daca da, pana cand, si cum a fost. Daca nu, din ce moment ai luat pauza.
A: In primele 4 luni am fost activa dar nu pot spune ca au fost antrenamente. Pur si simplu m-am dat pe Zwift am mers pe munte si Yoga. Dupa aceea nu am mai facut mare lucru, doar plimbari lungi pe munte. Am simtit sa stau sa iau o pauza pentru noi doua.
I: Dupa ce ai nascut, cand ai putut incepe antrenamentele?
A: La 40 de zile am iesit la o alergare de 3 km dar mi-a placut si am facut 5km. Atunci am simtit si durerea de genunchi si a decis Alex cum sa abordam. A doua zi dupa alergare am fost la bazin si inotul a fost fain. Focusul a fost pe articulatii si pe zona cu interventia. In zona abomenului nu m-a durut nimic asa ca am simtit ca sunt pregatita sa fac antrenamentele.
I: Ai implicat medicul in luarea deciziei de a face sau nu antrenamente?
A: Nu direct. Dar toti doctorii cu care am colaborat stiu ca pun sanatatea si securitatea pe primul plan si au incredere ca stiu ce fac. Am primit ok-ul ca si stadiu de vindecare pentru momentul respectiv.
I: Cu doi copii, si un bebe mic acasa, cum ai reusit sa iti faci timp pentru antrenamente?
A: M-am axat sa le fac dimineata dupa ce plecau copiii la gradi si scoala. Iar Eva a fost linistita de cele mai multe ori. Incepeam imediat dupa ce ii dadeam as manance si aveam 1h jumatate doua la dispozitie cand aveam antrenamente de bicicleta. De multe ori am legat carutul cu o chinga de bike si de la miscarea mea se transfera si o leganam?. S-a intamplat sa fac si in doua trei reprize un antrenament cu incalizire si racire in plus. Pentru bazin faceam in timpul orele de bazin ale Copiilor iar alergarea fie in timpul orelor de baschet fie de engleza. Nu a fost dupa cum am avut chef ci dupa cum am prins o fereastra de timp, chiar si fara echipament. Am lucrat cu ce am avut la indemana.
I: Cum ti-ai simtit corpul in timpul antrenamentelor? Dar in timpul cursei?
A: In unele momente imi era foarte usor in altele foarte greu. Am incercat sa ma evaluez obiectiv si impreuna cu Alex am luat decizii de modificari chiar si in ziua antrenamentului.
[La cursa] inotul a mers ca uns. Nu am mai plecat in ultimul val asa cum am procedat pana acum. Am inotat cu oameni langa mine si am fost confortabila cu asta.
Am gresit la bike fitting pentru ca nu am acordat suficient timp pentru ajustari si am suferit. La alergare stiam ca imi va fi greu si am abordat cu mindsetul ca e greu dar trece. Ce a fost nou si interesant faptul ca am folosit toata nutritia planificata ba chiar si din posturi si de la alti participanti.
Dupa cursa cateva ore m-am simtit obosita dar a doua zi dupa ceva somn (cat s-a putut cu bebelusa de aproape 3 luni) nu am avut nimic. Nici febra musculara nici dureri, ceva iritatii, caci la momentul respectiv inca aveam 10 kilograme in plus.
I: Ce a fost cel mai greu? Dar cel mai frumos?
A: Cel mai frumos e ca e greu. Cred ca realizarile care includ disciplina, concentrare, munca, perseverenta sunt cele care aduc si lectii, invataminte, crestere si satisfactie.
I: Daca ar fi sa dai un sfat unei mamici care vrea sa participe la un concurs sportiv dupa nastere, ce i-ai spune?
Sa faca asa cum simte. Sa isi asculte corpul, sa aiba indrumare si suport.
Iar acum aduc cateva completari de la Alex, despre planul de antrenament:
Ioana: Ce ai schimbat in planul de antrenament pentru Ironman 70.3, fata de cele pe care Alexandra le-a facut inainte?
Alex Diaconu: Spre deosebire de datile trecute, acum obiectivul a fost trecerea liniei de finish cu zambetul pe buze, cu un stres nimim adus organismului in perioada de pregatire si nu obtinerea unui personal best! Asa ca pentru cursa aceasta a fost nevoie sa lucram mai mult pe tehnica la alergare. Datorita sarcinii si a nasterii, centrul de greutate s-a schimbat si la fel si pozitia corpului in alergare, ceea ce a necesitat mai multa grija la detalii.
In mod normal, am fi pus accentul in prima faza pe volum si apoi pe viteza dar acum pentru adaptarea la noua realitate, alergarea lunga s-a transformat in repetari de alergare cateva minute urmata de mers, pentru a nu pune presiune mare pe organism. Asta a ajutat atat la menajarea articulatiilor cat si la reglarea pulsului care era foarte mare in primele saptamani.
Aproape de concurs, cand a fost nevoie de ceva intensitate la alergare am inceput cu niste brick-uri, unde incalzirea clasica de alergare a fost inlocuita cu o sesiune de ciclism pe trainer si apoi niste intervale scurte de alergare bazate pe puls si nu pe timp/distanta.
I: Cat de des a fost nevoie sa schimbati planul, in functie de disponibilitatea de timp si de provocari aparute pe parcurs (daca au fost)?
AD: Planul a fost schitat saptamanal, dar tineam legatura aroape zilnic pentru a-l adapta. Provocarea majora a fost disponibilitatea timpului ceea ce facea ca unele sesiuni de pedalat sa se transforme in ‘’must do in 40min” sau alergarea de duminica in tura de mers pe munte.
I: Ce a mers cel mai bine? Ce ai propune diferit daca ai concepe planul de antrenamente din nou?
AD: Totul a decurs ok din punctul meu de vedere, mai ales ca am tinut legatura in mod constant si am adaptat planul mereu cand a fost nevoie.
Asta s-a vazut in timpii obtinuti la concurs cand la doar 81 zile de la nastere a reusit 54min inot, 3h31min bike si 2h40min run fata de anul trecut cand a mers in peak shape 52min swim, 3h09min bike si 2h24min run.
Uitandu-ma inapoi, nu as schimba nimic din ce am lucrat impreuna pentru cursa aceasta deoarece totul a fost calculat iar comunicarea dintre noi a fost din punctul meu de vedere foarte constanta si reusita.
Inchei cu un citat care imi place foarte mult, tematic pentru luna martie. Here’s to strong women. May we know them. May we be them. May we raise them.
