Anul acesta am vrut sa fac un experiment: sa imi pun un obiect sportiv foarte timpuriu in an, ca sa am parte de motivatie sa ma antrenez peste iarna. De obicei lunile de iarna, chiar daca fac miscare, am o tendinta sa reduc timpul dedicat sportului in favoarea timpului petrecut cu bunatati precum cozonaci, sarmale, si vin fiert :p Asadar, Ironman 70.3 Dubai, pe 2 Februarie 2018, a devenit prima cursa obiectiv din an!

M-am antrenat timp de 10 saptamani pentru acest concurs, din care primele doua au fost o reacomodare usoara cu antrenamentele. Dupa o pauza de 2 luni, nu totala, dar doar de intretinere, a fost destul de greu sa imi intru din nou in ritmul antrenamentelor in fiecare zi, uneori chiar de 2 ori pe zi.

Am calatorit in Dubai cu 5 zile inainte de cursa, ca sa ne aclimatizam un pic cu caldura de la fata locului. Insa am nimerit un puseu de vreme racoroasa, si cu mult vant. Am iesit la cateva alergari si doua ture de bicicleta, unde am purtat chiar geci de bike, deoarece era frigut (16-18 grade). Din cauza vantului erau valuri destul de mari in mare, asa ca am inotat doar in piscina hotelului pana in ziua cursei. Spre surpriza noastra insa ziua cursei a fost o schimbare de 180 de grade, in ce priveste temperatura, si ne-am cam prajit nitel! 😮

Traseul de inot Ironman 70.3 Dubai

Startul la inot se da chiar langa Burj Al Arab, o cladire absolut iconica, pe care de altfel o vezi din mai multe unghiuri aproape pe tot parcursul probei de inotul. Marea era foarte linistita la start, si ma pregateam de un inot rapid si fara evenimente. A durat cam 30 de minute sa ajung in apa dupa ce au pornit primii concurenti, deoarece m-am plasat cam prost la start. Dar odata ce am pornit am parcurs lin si placut primii 500 de metri, apa era racoroasa si numai buna de o cursa rapida!

Spre supriza mea m-am trezit dintr-o data ca inghit niste apa cand respir, si am ridicat capul din apa ca sa vad ce se intampla! Iesisem din protectia portului, si eram acum in ape deschise, cu valuri care veneau din fata. Si cand spun valuri ma refer la niste “monstruleti” de vreo 2 metri inaltime, urmati de multe altele mai micute, dar foarte afurisite! Nu mai reuseam sa vad in ce directie trebuie sa merg, si ma simteam ca fiind prinsa intr-o masina de spalat.

Cu chiu cu vai am inaintat catre ce parea a fi directia buna (mai mult urmarind alti concurenti, deoarece nu reuseam sa vad deloc baliza urmatoare). Mi-am blestemat zilele pana am ajuns la baliza, sperand sa scap de valuri dupa ce intorc la ea. Am inghitit o gramada de apa (foarte sarata, cah!) si am tot dat din brate bras, incercand sa vad ceva peste valuri. Am crezut ca dupa ce vom intoarce la baliza vom scapa de valurile din fata, dar nici cu ele din lateral nu era cu mult mai bine. Partea buna este ca macar nu mai cadeam in gol, m-am trezit de cateva ori ca sunt “peste val” si efectiv cadeam cu un “pleosc!!!” in apa. Bizara senzatie 🙂

Orientarea a ramas principala mea problema pana la finalul probei. Se vede si inotul inregistrat pe Garmin (Blue, credinciosul meu Fenix 5S), am avut mai multe momente in care am inotat pe directia gresita, si am strans cam 200 metri in plus in total. Timp total realizat: 40m16s, fata de obiectivul 38m. Deficit de 2 minute, dar in conditiile avute sunt chiar multumita de inotul realizat.

Tranzitia 1

Am iesit din apa cam debusolata, si am reusit sa pierd timp pretios in tranzitie. Imi amintesc ca m-am trantit pe un scaun ca sa imi scot neoprenul, si parca s-a dilatat timpul. Mi-am pus apoi repede sosetele de compresie de la CEP, si am alergat pana la bike ca sa ma incalt cu pantofii. Am facut aproape 6 minute in tranzitie, este ENORM! Eu de obicei sunt rapida in tranzitii, dar se vede ca m-a afectat inotul…

Proba de ciclism Ironman 70.3 Dubai

Traseul de ciclism de la Ironman 70.3 Dubai este in esenta simplu si usor: o bucla dus-intors de cate 45 km, cu aproximativ 500 metri diferenta de nivel. In esenta la dus este un fals plat cu urcare, iar la intors este in usoara coborare. Pantele sunt foarte mici, doar niste poduri de urcat, dar am avut bonus si niste vant. Evident, de fata pe urcare, ca sa nu ne plictisim :p

Se merge pe o banda din autostrada, separata cu niste conuri de restul benzilor, pe care masinile circula in continuare. Asfaltul este foarte bun, doar ca din cauza vantului mai sunt locuri in care ajunge nisip pe sosea, si se poate aluneca. Din pacate am fost martora la un astfel de moment chiar in primul rond (sunt mai multe giratorii prin care trece traseul), si un concurent a cazut chiar in fata mea, incercand sa ia curba cu viteza. M-a cam stresat imaginea lui pravalit cu totul pe jos, si cu bicicleta ajunsa 10 metri mai incolo, in trafic, asa ca am fost foarte precauta in toate rondurile, si m-am ridicat de pe aerobare ca sa iau curbele. Motiv pentru care nu am absolut nicio poza in pozitie aero, toti fotografii care m-au pozat erau postati in ronduri 🙂

Am tras destul de tare la dus ca sa pastrez o viteza buna cu vantul de fata. Efortul s-a vazut in puls, am avut peste 150 bpm toti primii 40 de km. Imi propusesem o medie de 32 km pe ora ca si viteza, si estimativ am impartit-o in 30 la dus, si 34 la intors, avand in vedere ca va fi in usoara coborare, si vantul va fi de data asta din spate. Mi-a iesit relativ aproape de obiectiv, medie de 31,5 km pe ora. Diferenta a venit din mai multe bucati mici in care am pierdut timp: kilometrii 30 si 40, unde mi se parea ca trag prea tare muscular, si am lasat-o mai moale, si ultimii 10 kilometri, in care am incetinit ca sa imi menajez picioarele pentru alergare, dar am incetinit un pic prea mult. S-a vazut de altfel si in puls, a fost mereu sub 150 bpm pe cei 45 de km din a doua jumatate a traseului, prea scazut fata de tresholdul meu, semn ca am fost lenesa!

Timp total realizat: 2h51m, fara de 2h48m cat era obiectiv. Deficit – 3 minute.

Tranzitia 2

Aici am reusit sa ma misc un pic mai repede decat in prima tranzitie. Deoarece aveam papuci de ciclism, nu speciali de triatlon la bike, a fost un pic bizar sa alerg cu ei in picioare pana la tranzitie. Am decis sa imi pastrez aceleasi sosete de compresie de la CEP, si sa nu ma schimb in altele pentru alergare. Am iesit in 4 minute din tranzitie si am inceput alergarea.

Traseul de alergare Ironman 70.3 Dubai

Am iesit la alergare usor stoarsa de energie. Aveam piciorul stang blocat pe inghinal de la pozitia pe bike, si mi se parea ca alerg sontac-sontac. Am mancat doar 2 treimi din caloriile pe care trebuia sa le consum la bike, si resimteam deficitul caloric. Plus, am inceput sa simt caldura. Pardon, CALDURA!!!

Mi s-a parut groaznic de cald! Ne batea soarele direct in cap, iar eu nu avusesem timp sa ma aclimatizez cu caldura. Dupa cum va spuneam, zilele dinainte de cursa au fost cu temperaturi mai mici si vant, si acesta a fost primul moment in care am avut parte de soare dogoritor. Ceasul Garmin Fenix 5S imi arata ca au fost 27 grade maxim, dar eu le-am resimtit de parca au fost 35.

Primii 7km am fost dead. Schiopatam de piciorul stang, si ma chinuiam sa iau apa si cola in fiecare punct de alimentare. Am mancat 1 gel cu cofeina in tranzitie, si stiam ca la un moment dat isi va face efectul, dar parea ca dureaza foarte mult. Nu am reusit sa scad pace-ul sub 5 minute pe km in tot timpul acesta, ba chiar am avut 2 km la 5:20 min/km, pentru ca am preferat sa iau tot ce pot din punctele de alimentare  ca sa ma racoresc.

In sfarsit am ajuns la km 7 si picioarele mele pareau sa isi revina. Am reusit sa scad pace-ul la 4:55 min per km. Imi organizam mental activitatile pentru fiecare punct de alimentare: prima data luam bureti cu apa rece, si ii indesam peste tot. Jur ca in niste momente aratam de parca am un mare uniboob in loc de sani, din cauza buretilor din bustiera. Apoi beam un pahar de cola, cu grija sa nu il vars pe mine. Iar la final luam o sticla de apa din care o partea beam si o parte o turnam in cap. Sincer, am alergat mai uda decat am fost la proba de inot. Noroc cu sosetele mele preferate, de compresie de la CEP (de data asta albastre, nu le gasesc pe cele roz, sniff!). Aveam balti de apa in pantofi, dar sosetele astea sunt miraculoase, si nu fac basici in ele.

Mi se parea ca trece o eternitate intre punctele de alimentare, in esenta pentru ca dupa cateva minute incepeam iarasi sa ma incing, si simteam ca imi fierb creierii si trebuie sa imi torn apa in cap. Cu toate astea simteam ca picioarele ma duc din ce in ce mai bine, si dupa km 14 am accelerat inca un pic, si am reusit sa duc pace-ul la 4:44 min/km. Acesta era de altfel ritmul in care as fi vrut sa alerg de la inceput, dar nu am reusit decat acum. Am avut pulsul mediu de 159 bpm la alergare, mai sus cu 4 batai decat as fi vrut, pe care le pun pe seama caldurii.

Am terminat alergarea in 1h43m, fata de 1h40m cat aveam in obiectiv. Deficit – 3 minute.

Finish line

Am avut placerea sa ma intalnesc chiar inainte de finish cu alt concurent din Romania – Mihai Guia, si ne-am felicitat reciproc pentru cursa avuta. Ca un gentleman, m-a invitat sa trec inainte pe covorul de finish, si vreau sa ii multumesc pe aceasta cale. De altfel a fost o gascuta frumoasa de romani la cursa, si cred ca Ironman 70.3 Dubai poate deveni o cursa foarte populara printre triatlonistii romani.

Am trecut linia de finish in fix 5h24m53s, cu un deficit de 9 minute fata de timpul pe care ma gandeam ca pot sa il obtin. Evident, calculele mele au fost facute pentru niste conditii ideale, iar pentru realitatea de pe traseu, sunt extrem de multumita de rezultatul obtinut. Locul 7 in categoria de varsta, care a fost cea mai numeroasa de la femei. Este un loc 7 muncit si dobandit cu mult efort, si il pretuiesc cu mandrie!

Vreau sa le multumesc pentru sprijin si sustinere partenerilor de la CEP Romania, Garmin Romania, si Trisport.ro. Sunt companii care investesc in comunitatea de sportivi amatori si profesionisti de la noi, si cu produsele carora reusesc sa ma antrenez si sa progresez de la an la an!

Acum urmeaza cam 2 luni de lucru pe tehnica la inot, si mai mult volum la ciclism. Cel mai greu este cu inotul, tehnica presupune muuulte ore petrecute in bazin, incet si cu rabdare. La alergare vreau doar sa pastrez ce am construit pana acum, fara sa ii acord o atentie speciala.

Happy trainings,

Ioana Triatloana

PS: am facut insolatie la alergare, si sunt arsa de soare 🙂

PPS: cred ca o sa imi cada si 2 unghii de la picioare 🙂 🙂

PPPS: acum mi se pare frig rau la noi!!! 🙂 🙂 🙂