Center, FITspiration
Leave a comment

Monday Motivation – Sh*t Happens      

Pssst, hai sa iti spun un secret: oricat de bine te pregatesti pentru ceva, uneori viata iti va servi o doza mare de rahat. Mai mic, mai mare, mai curand, mai tarziu, the sh*t will be there, iti pot promite asta.

Dupa cum vad eu situatia, ai cam trei variante de raspuns:

  • Te ambitionezi si treci prin situatia de rahat mai ceva decat Hulk trece printr-un zid. Si probabil te simti la fel ca si Hulk dupa ce reusesti asta: cel mai mare si mai tare din parcare. Partea buna: ai reusit, si ai depasit situatia! Partea nasoala: uneori cand treci prin rahat, este posibil sa te murdaresti 🙂
  • Ignori rahatul. There is no spoon (or sh*it). Partea buna: uneori cand ignori o situatie, si nu ii dai importanta, chiar isi pierde din respectiva importanta. Partea proasta: alteori este de fapt o bomba de rahat care iti explodeaza in fata.
  • Analizezi rahatul, si schimbi strategia. Poate chiar renunti la lucrul pentru care te-ai pregatit. Partea buna: ai evitat rahatul. Partea nasoala: ai evitat si o posibila reusita.

Si ca sa ma intorc la aventurile mele cu sportul, aveam planificata sambata o competitie extrem de frumoasa, pentru care ma pregatesc de luni de zile. Este vorba de Trasfier, de departe cel mai spectaculos triatlon din Romania. Cel mai greu, cel mai frumos, dupa cum spun organizatorii.

Din pacate nu am luat startul la el, dupa ce am avut niste dificultati in noaptea de dinainte. Am avut niste probleme cu digestia dupa cina tarzie, si am decis dimineata sa nu pornesc in aceasta aventura. Ma simteam foarte slabita, si am petrecut restul zilei in pat, cu vizite destul de dese la baie 🙁 Am mai avut un fel de toxi infectii alimentare si inainte de alte curse, pe care le-am terminat cu bine pana la urma. Dar de obicei primele doua zile sunt mai grele, apoi organismul isi revine. Deh, stomacul de triatlonista este sensibil 🙂

A doua zi deja ma simteam mult mai bine, si m-am bucurat de plimbari pe la Cetatea Poenari si Valea lui Stan. Nu le-am vizitat deloc pana acum, pentru ca de fiecare cand eram in zona m-am concentrat sa fac traseul pe bicicleta sau alergare. Este foarte frumos, FOARTE frumos. Iar cele 1480 de trepte pana la Cetatea Poenari au fost un workout adevarat pentru picioarele mele blege. Va recomand cu drag traseul.

Life is 10% what happens to you and 90% how you react to it.

Si ca tot este luni, si vorbim de motivatie, cred cel mai important este sa iei o decizie, si sa ti-o asumi. Fiecare decizie are si plusuri, dar si reversul medaliei, si nimeni nu poate sa iti garanteze ca varianta aleasa este cea “corecta”. Poate ai inceput o cursa si ai abandonat, poate ai ales sa nu iei startul, poate ai facut cursa, dar nu ai obtinut rezultatul pe care ti-l doreai. Poza din articol este linia de finish de la Transfier anul trecut. Aproape ca am cazut in genunchi la finish. Sh*t happens, but life goes on 🙂

Eu am ales sa zic pas unui obiectiv, si acum va trebui sa imi schimb planurile pentru finalul de 2017. Simt ca nu mi-am indeplinit potentialul sportiv toamna aceasta, si am nevoie sa imi recanalizez energia si conditia fizica catre un alt obiectiv. Inca nu stiu care este, ma gandesc zilele astea, si am sa revin cu update.

Intre timp, sa aveti mult spor(t),

Ioana, Sh*t Fighter

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *