FITspiration
Leave a comment

Motivatie: curajul de a visa

Cand eram mai mica primeam de multe ori atentionarea ca “sunt cu capul in nori”. Imi placea sa stau si sa visez cu ochii deschisi. Nu ca evadare din realitatea cotidiana, ci ca augmentare a ei! Sa imi dau voie sa visez mai departe de “nu pot”, “nu ar trebui”, “nu cred”, intr-o realitate in care totul este posibil! Stii vorba aceea “o calatorie de o mie de mile incepe cu primul pas”? Eu cred ca fiecare lucru maret pe care il realizam incepe cu un vis!

Despre asta am avut ocazia sa vorbesc saptamana trecuta la workshop-ul Femina Oradea, organizat de Fundatia Comunitara Oradea. Am petrecut 2 ore alaturi de aproximativ 100 de doamne si domnisoare, pentru ca da, evenimentul a fost unul exclusiv feminin 🙂 Subiectul nostru de discutie a fost curajul de a visa, si cum ne punem in practica visele proprii.

O sambata dimineata petrecuta impreuna cu doamnele si domnisoarele din programul Femina

(c) Roxana Trifa
O sambata dimineata petrecuta impreuna cu doamnele si domnisoarele din programul Femina

Visul care mie nu imi da pace in perioada aceasta este cel de a termina un Ironman (3800m inot, 180 km bike, 42 km alergare). Am vrut cu atat mai mult sa vorbesc despre acest vis in particular la workshop, cu cat primul meu Ironman va fi chiar la Oradea, pe 26-27 iunie (Xman Romania). Cu ocazia asta am avut sansa sa reflectez un pic la trecut, de unde a inceput totul si cum am ajuns eu sa am o pasiune atat de mare pentru sport! Daca ma uit in urma, prima data cand am avut un vis legat de sport a fost in scoala generala, cand am ajuns in echipa de atletism a scolii. Mi-a placut atat de mult senzatia de viteza de la antrenamente, si adrenalina de la concursuri, incat sentimentul acela s-a tinut ca scaiul de mine de atunci.

Chiar daca au trecut multi, multi ani pana cand m-am reintalnit cu alergarea (shit, ce batrana sunt 😀 ), pasiunea si visele au inceput sa prinda din nou forma chiar dupa primele alergari. La inceput imi doream sa alerg curse masurate in double digits (imi amintesc si acum primii mei 11 km, facuti in parcul Herastrau, la sfarsitul carora am crezut ca o sa mor!). Apoi primul semi maraton, dupa care am avut febra musculara o saptamana intreaga, si dupa care am jurat ca nu voi mai face asta niciodata. Promisiunea m-a tinut fix 4 luni 🙂

Apoi m-am diversificat si au urmat luptele mele cu inotul, la care nu sunt deloc talentata, dar pentru care sunt dispusa sa muncesc oricat este nevoie sa compensez lipsa de talent! Si asa incetul cu incetul am reusit sa inot primul bazin neintrerupt, apoi primele 10, si la mult timp dupa primele 100. Azi un antrenament normal are 2500-3000m, in timpul carora ma bucur, si imi face placere sa le parcurg. Iar acum, ideea de a parcurge distanta de Ironman nu mai imi provoaca teama de la inceput, nici gandul ca nu as reusi, ci emotiile de a-mi duce corpul catre limita lui superioara, si de a ma testa atat fizic cat si psihic! Bring it on, I say! 😀

Cateva vise in actiune, cum le punem in practica

Cateva vise in actiune, cum le punem in practica

More dreams :)

More dreams 🙂

Si apropos de vise, iti lansez o invitatie, pentru atunci cand ne dam voie sa visam se intampla ceva magic. Pe  masura ce ne gandim la visul nostru el prinde viata si forma din ce in ce mai reala. Cumva, petrecand timp impreuna cu el, jucandu-ne mental cu visul nostru, imposibilul devine parca putin mai posibil. Si incetul cu incetul ceea ce era la inceput de “nevisat”, devine vis, ne imprietenim cu el si devine palpabil, apoi se transforma in posibil, iar intr-o zi in realizabil!

Asadar, sa ne luam azi un pic de timp ca sa visam! Te las alaturi de o intrebare: care este visul tau acum?

(c) Roxana Trifa Care este visul tau ACUM?

(c) Roxana Trifa
Care este visul tau ACUM?

 

Bisous bisou,

Ioana Dreamcatcher

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *