Triatlon
Leave a comment

Ocean Lava Romania โ€“ Mamaia 2017

Cover photo: Radu Cristi,ย FotoNebunia

Pe 24 iunie a avut loc prima editie a Ocean Lava Romania, competitie internationala de triatlon organizata de Smart Atletic. Ocean Lava este un brand international, la fel ca si Ironman, sau Challenge Family, sub egida caruia se organizeaza competitii de triatlon. Standardele de acordare a licentei sunt ridicate, organizatorul trebuind sa respecte o gramada de cerinte in ce priveste traseul concursului, organizarea lui, premiile, etc. Pe scurt, un brand international iti garanteaza ca vei avea aceeasi calitate a experientei, fie ca participi la o cursa in Germania, fie ca esti la una in Romania.

M-am hotarat destul de tarziu sa particip la Ocean Lava, pentru ca simt ca inca sunt in urma cu pregatirea. Obiectivul meu principal de anul acesta este Ironman Maastricht, pe 6 August, si mi-ar fi parut rau sa nu concurez la niciun triatlon inainte sa ajung la el. Mai ales fiind prima editie a Ocean Lava, pana la urma mi-am facut curaj si m-am inscris la cursa ๐Ÿ™‚

Inainte de concurs

O experienta faina a venit chiar inainte de concurs, pentru ca am avut o intalnire cu triatletii participanti la concurs, sub forma unei prezentari si Q&A. A fost humbling sa particip in panel alaturi de sportivi de elita, precum Robert Budai (care a si castigat concursul), Alex Ciocan, Antoanela Manac, si husband din dotare. Mi-ar placea sa mai vad astfel de intalniri si la alte concursuri, cred ca in acest moment comunitatea de triatlon creste frumos, si sunt o gramada de subiecte pe care le putem impartasi intre noi.

Sesiune de Q&A cu triatlonistii de top

Sesiune de Q&A cu triatlonistii de top

Emotii inainte de cursa

Desi nu mi-am facut planuri legate de timp si rezultat pentru cursa, in seara de dinainte m-am trezit ca am niste emotii TERIBILE. Pur si simplu nu am putut sa dorm in timpul noptii aproape deloc, m-am rasucit pe toate partile, cu un cosmar recurent ca sunt nevoita sa abandonez cursa la alergare din cauza caldurii. Nu imi puteam explica ce se intampla, ar fi trebuit sa fiu relaxata, dar jur ca nici macar la Campionatul Mondial de Ironman 70.3 nu am avut asa emotii ca acum! ๐Ÿ˜ฎ

In cele din urma am sarit din pat la 5 dimineata, satula de tot stresul din timpul noptii. Mi-am mai verificat inca o data echipamentul, m-am imbracat cu el, am mancat, am citit 2-3 articole pe net, si pe la 6 l-am trezit si pe husband sa mergem catre start.

Bicicleta o lasasem in tranzitie in seara de dinainte (o idee foarte buna in ce priveste organizarea), si la ora 7.30 ma pregateam sa merg catre mare, ca sa imiย  fac incalzirea la inot. Fac o ultima verificare a presiunii din roti, si imi sta inima in loc! Pe roata din spate descopar o taietura in cauciuc, prin care se vedea camera. Clar se sparge la primul contact cu asfaltul! Cosmarul meu de abandon se materializeaza foarte urat ๐Ÿ™

Din fericire in 15 minute situatia este rezolvata cu ajutorul lui Razvan Staicu! A fost foarte dragut, si mi-am imprumutat roata lui de rezerva pentru perioada cursei. Desi asta inseamna ca el a ramas fara ea, si ca daca se intampla ceva pe traseu, risca sa piarda timp.

Swim

Cu bicicleta rezolvata ma duc catre proba de inot. Din pacate nu am timp sa fac o incalzire ca lumea, dau si eu de 2-3 din brate, si se anunta startul. Nu mai simt emotii, nu mai simt nimic. M-a stresat prea tare experienta cu roata, si acum am devenit insensibila ๐Ÿ™‚

(c) Ocean Lava Calmul dinaintea furtunii

(c) Ocean Lava
Calmul dinaintea furtunii

Se da startul de pe plaja, din alergare. Urasc genul asta de starturi, pentru ca eu fiind mica, ma trezesc destul de rapid ca sunt in mijlocul grupului de inot, si incasez capace peste capace. Inotul NU este punctul meu forte, aici nu am de ce sa bat cu nimeni. Asa ca ma strecor pe lateral cat mai mult, si las primul val de sportivi sa treaca fulger pe langa mine. Apa este mica si lumea mai mult alearga prin apa decat sa inoate. Eu ma bag la inot, ca mi se pare mai usor decat sa alerg in apa pana la brau. Deh, repet faptul ca sunt mica de inaltime, apa mica pentru unii e mai mare pentru mine ๐Ÿ™‚

Sunt doua bucle in forma de triunghi, fiecare de aproximativ 1 km, marcate in colturi cu balize. Pana la prima baliza incep sa intrec din participantii pe care i-am lasat sa treaca pe langa mine la start. Dupa a doua baliza intoarcem paralel cu tarmul, si sunt niste valuri mici, dar uracioase. Iau apa la bord de cateva ori, si abia astept sa incep din nou bucla, ca sa scap de ele. Imi dau seama ca inot un pic cam prea relaxat, si incep sa trag putin mai tare. Intorc pe bucla a 2-a, siโ€ฆ.SUPRIZAAAAA.

S-a intetit vantul dinspre larg, si s-au facut valuri maricele, care vin direct catre noi. Ma simt mai mult ca la surf, decat la inot. Sunt cand pe val, cand sub el, ba de cateva ori chiar am โ€œcazutโ€ de la inaltime, din varful valului. Evident, miscarea asta vine la pachet cu o tona de apa sarata pe care am inghitit-o, si mi se face un pic greata la stomac. Vomit de doua ori pe sub apa, o experienta deosebita, pe care nu am mai trait-o pana acum. Imi tot repet in cap ca de acum inainte nu voi mai neglija antrenamentul la inot, daca asta inseamna sa stau mai putine minuteย  la centrifuga valurilor ๐Ÿ˜€

Ultimii 100 de metri i-am facut ba mergand, ba inotand prin apa mica. Sincer, nici una dintre variante nu parea mai rapida decat cealalta. Cum ies in tranzitie, simt ca am inviat, si incep sa fugย  fericita catre bicicleta mea draga.

(c) Radu Cristi Unde sunt? Ce fac aici? De ce?....atatea intrebari :)

(c) Radu Cristi
Unde sunt? Ce fac aici? De ce?….atatea intrebari ๐Ÿ™‚

Bike

Traseul de bike este plat, plat ca o placinta. Sunt foarte fericita pentru asta, avand in vedere ca eu ma antrenez tot pe plat, si nu prea am talent la urcari. Avem 4 bucle si jumatate, aproximativ 86 de km in total. Pe sensul de mers catre Constanta este o placere sa pedalezi, vant de spate si viteza constanta de aproape 40 km/h. In schimb, pe sensul de mers catre Navodari este un vand de fata teribil, care pare ca se inteteste cu fiecare tura. Imi scade viteza catre 27 km/h.

(c) Radu Cristi A fost frumos cat era racoare :)

(c) Radu Cristi
A fost frumos cat era racoare ๐Ÿ™‚

Ma incapatanez sa merg in foaie mare si in forta. Am lucrat mult la a creste forta pe bicicleta, si ma dau cu un angrenaj de 54/46, cu 11/25. Spre nefericirea mea, tot simt ca nu am picioarele suficient de puternice ca sa trag cum as vrea pe vantul de fata. Noroc ca ma intrec cu niste concurenti si concurente de pe langa mine, si ma chinui sa ii depasesc, asa ca am motivatie sa trag tare.

Pe prima tura am simtit o crampa in cvadricepsul stang, si am mers un pic mai incet. Ma bantuie iarasi visul de azi noapte, in care sunt nevoita sa abandonez cursa. Incep sa vorbesc cu piciorul, si sa ii promit ca daca e cuminte si ma lasa sa concurez, o sa am grija de el dupa aceea. Cred ca este un efect secundar de la caldura, pana acum am mai vorbit singura, dar cu muschii niciodata :):):)

La fiecare intoarcere iau geluri si apa, geluri si apa. Ma intreb daca apa sarata pe care am inghitit-o suplineste lipsa pastilelor de sare, pe care nu le-am luat cu mine de la Bucuresti. De obicei ma adaptez destul de ok la caldura, dar fiind prima cursa lunga din an, nu stiu ce sa ma astept de la corp. Intre timp, simt ca este din ce in ce mai cald, si ca asfaltul s-a incins. Din pacate este si din cauza traficului din stanga si dreapta noastra, unde sunt sute de masini blocate, care ne dau cu generozitate gaze de esapamentย  si claxoane.

(c) Radu Cristi The Pink Menace e pe val :)

(c) Radu Cristi
The Pink Menace e pe val ๐Ÿ™‚

Pentru ca traficul a fost inchis pe portiunea pe care concuram, a mai ramas doar cate o banda libera pentru masini pe fiecare sens de mers. Se pare ca nu a fost suficient pentru ele, si s-a creat un ambuteiaj cat e Mamaia de lunga. Ne facem turele intr-un cor de claxoane si tipete, si ma gandesc ca este ca si cum am concura cu galeria dupa noi. Ce conteaza ca in loc de โ€œbravoโ€ striga niste lucruri care rimeaza cu โ€œpuieโ€! ๐Ÿ™‚

Run

Ajung in sfarsit si la proba de alergare, la ultima tura la bike simteam ca mi se cam rupe filmul. Primul lucru pe care l-am simtit cand m-am dat jos de pe bicicleta a fost caldura. Pardon, CALDURA!!!!! Garminul meu arata 30 de grade, dar cred ca temperatura resimtita a fost mai mare, si a inregistrat-o el mai jos din cauza ca imi turnam constant in cap apa cu gheata.

(c) Radu Cristi Run forrest, run!!!

(c) Radu Cristi
Run forrest, run!!!

De fapt secventa la alergare era cam asa: run-apa rece-run-gheata-run-apa rece. Aveam 8 bucle de cate 2,6 km fiecare si partea buna este ca la fiecare tura treceam prin punctul de alimentare. Am luat de fiecare data apa rece, si gheata cat a fost, la un moment dat din pacate s-a terminat.

Imi propusesem sa alerg cu 4:40-4:45 min pe km, dar dupa primii doi km mi-am dat seama ca este prea mult pentru temperatura de afara, si am scazut ritmul la un 5 min/km. Chiar si asa, pe la km 15 si 16 m-am cam zbatut si a trebuit sa incetinesc. M-a luat o crampa nasoala la cvadriceps, insa de data asta pe ย dreptul, nu pe stangul, ca la bike. Am reinceput dialogul interior cu piciorul, am pus niste gheata in pantaloni, pe muschi, si am reusit sa mai trag inca cativa kilometri, pana la finish.

Finish

Am trecut linia de finish in 5 ore, 15 minute, 37 secunde, locul 2 la feminin, prima romanca overall. Sunt bucuroasa ca am avut ocazia sa concurez la Ocean Lava Romania, prima editie, si ma voi intoarce cu placere la editiile viitoare. Per total, va recomand concursul daca vreti sa va faceti un personal best pe distanta de half, este un traseu rapid!

Din ce am discutat cu Smart Atletic, pentru anul viitor se gandesc la o alta perioada in calendar, mai in afara sezonului, lucru care ar solutiona o parte din probleme ce s-au creat cu traficul, si ar fi si mai racoare. Asa ca stay tunned pentru vesti in ce priveste editia de anul viitor ๐Ÿ˜‰

Mai vreau sa va spun doar ca sunt foarte mandra de sportivii TeamMD, care se antreneaza cu spor de cateva luni de zile, si au participat in numar destul de mare la Ocean Lava. Pentru unii a fost primul triatlon pe distanta mai lunga, pentru altii a fost o cursa buna, care s-a lasat cu personal best sau chiar podium! Ei sunt oameni care ma inspira zi de zi, si imi aduc aminte de ce iubesc triatlonul <3

O parte din sportivii TeamMD la linia de finish

O parte din sportivii TeamMD la linia de finish

Voi pe la ce curse ati fost, sau urmeaza sa mergeti?

Bisou bisou,

Ioana Triatloana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *