Triatlon
comment 1

Pe sistemul “2 in 1”: weekend triatlonist

Dupa cursa dezastruoasa de la Reci (in care mental de fapt am abandonat lupta, desi am trecut linia de finish), nu ma simteam in cea mai buna forma pentru urmatorul concurs din circuitul de triatlon de sosea: Delta Rowmania Triathlon. Cumva in mintea mea s-a strecurat indoiala in propriile mele capacitati, si mi-am petrecut saptamana dintre concursuri antrenandu-ma mult mai intens decat inainte. Pe masura ce treceau zilele ma simteam mai vinovata de faptul ca nu am luptat pana la capat in cursa de la Reci, si mi-a incoltit in gand o mica “pedeapsa”, ca un fel de rascumparare ca nu mi-am urmat propria mantra de a nu renunta niciodata.

Am hotarat sa particip la doua concursuri weekendul urmator in loc de unul! Delta Tri era programat pentru duminica, iar sambata am ocazia sa mai concurez la NoStress Triatlon in Olimp. Concursul NoStress care a fost in Mogosoaia este de fapt singura mea experinta de triathlon off road pana acum, si a fost chiar fain, asa ca am zis sa o repet! Dupa ce am luat hotararea si am inceput sa fac planul de drum si cazare, am constatat ca suntem o gasca destul de mare care participam la ambele concursuri, ceea ce mi-a dat incredere ca nu este o idee chiar atat de nebuneasca. Uneori am tendinta sa exagerez, si merg pe principiul “how hard can it be?”, iar de multe ori raspunsul este “pretty damn hard” 🙂

Ajungem vineri seara in Olimp, si sunt foarte fericita sa aflu ca cursa incepe la 10 dimineata, asa am ocazia sa dorm suficient. De obicei am nevoie sa ma trezesc cam cu 3 ore inainte de concurs, ca sa am timp sa mananc, sa ma incalzesc cum trebuie, dar mai ales ca sa intru in starea de spirit necesara pentru concurs. Totul a mers perfect de dimineata, si am ajuns la start pe mare, inotand in sens invers traseul de concurs. Am nimerit cumva chiar in mijlocul grupului de inotatori la start, si cum s-a dat startul m-am trezit in mijlocul “masinii de spalat”, cu toata lumea care inota peste mine, pe sub mine, pe langa mine. A trebuit sa apelez de cateva ori la procedeul bras ca sa ma tin la suprafata in toata imbulzeala, si inotam cumva la randul meu peste alti concurenti, intr-o  mare inghesuiala. M-am speriat de doua ori de niste meduze mari de tot, si am avut un mic mic atac de panica atunci cand am vazut una chiar sub mine. Dar totul s-a terminat cu bine, si desi nu am facut vreun timp exceptional am terminat proba multumita.

Un talent aparte de a cadea chiar la iesirea din apa

Un talent aparte de a cadea chiar la iesirea din apa

"Lupta" pentru cine ajunge prima in zona de tranzitie

“Lupta” pentru cine ajunge prima in zona de tranzitie 🙂

Dupa primii zeci de metri pe bicicleta am descoperit ca nu prea mai stiu sa merg pe mountain bike. Am petrecut atat de mult timp pe sosea ca sa invat sa merg cu cursiera si sa folosesc aerobarurile, incat am neglijat-o cu totul pe ICE (asa se numeste mountain bike-ul meu, pentru ca este cool as ice). Din fericire traseul era destul de usor, doar la cateva viraje am mers mai incet, ceea ce de altfel s-a si vazut in timpul final. Am observat oricum ca la bicicleta am inceput sa merg mai greu de cand am redus antrenamentele ca sa fac loc curselor. Pentru sezonul urmator va trebui sa gandesc un pic diferit strategia!

Finalul traseului de bike

Finalul traseului de bike

Ajunsa in zona de tranzitie m-am grabit sa ii dau cipul la piciorul stang Danei, coechipiera mea din fabuloasa echipa Iron Snails. Strategia de cursa am stabilit-o impreuna in 5 minute, dar ca sa gasim numele ne-a luat ceva timp si idei schimbate pe Facebook 🙂

La inceputul alergarii m-am regasit in pozitia 3 la feminin, dar destul de aproape de titlu incat sa imi propun sa castig concursul. Prima tura am depasit concurenta de pe locul 3, si eram la 100m in spatele locului 1. M-am apropiat foarte mult, dar a inceput si ea sa accelereze, si am stat un pic sa cumpanesc daca turez motoarele la maxim. Am decis sa raman pe locul 2, si sa imi pastrez energia pentru cursa de a doua zi!

Am terminat cursa in pozitia secunda, iar Dana a avut si ea o alergare buna si ne-a castigat acelasi loc la stafeta feminin. Dupa concurs m-am balacit un pic in apa si am stat la povesti la pasta party inainte sa ne impachetam.

Podiumul la open feminin

Podiumul la open feminin

Cand am ajuns la premiere m-am bucurat mult ca am avut inspiratia sa imi iau cu mine o rochita, caci la podiumurile feminine a fost mai ceva ca pe catwalk, mai ales la stafeta eram pe scena 7 dive imbracate si machiate. Sincera sa fiu, desi poate parea superficial, mie imi place obiceiul asta de a merge la premiere aranjata. E un sport destul de masculin, si in timpul cursei nu iese la suprafata nici un gram de feminitate din mine, asa ca intr-un fel partea de final vine sa echilibreze un pic lucrurile si imi da ocazia sa imi exprim si latura asta.

Catwalk-ul de la podiumul la stafeta feminin :)

Catwalk-ul de la podiumul la stafeta feminin 🙂

Bisous bisous,

Ioana – La mare, la soare

1 Comment

  1. Pingback: Tot un stres dupa NoStress | Ioana Molnar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *