Triatlon
comment 1

Sa scoatem bicicletele la aer

Ma uit pe prognoza meteo si se pare ca vremea va tine cu noi saptamana asta! Ma bucur atat de mult de soarele si caldura care a venit, si de faptul ca pot si eu in sfarsit sa ies la antrenamente pe sosea! Imi place mult iarna, dar deja am epuizat capacitatea mea mentala de a ma da cu bicicleta pe home trainer. Dupa o ora jumatate de pedalat pe loc simt ca ceva face declic in capul meu, si imi vine sa imi iau campii. Ah, in plus am ramas fara seriale la care sa ma uit, asa ca imi venea sa scot chiote de bucurie cand am vazut ce soare se anunta pentru weekend. Iar adevarul este ca bicicleta mea superba (de care ma bucur cu sprijinul MosIonRoata, importatorul brandului Felt), chiar merita sa fie scoasa cat mai des din casa. Altfel e ca si cum as avea un Ferrari si l-as tine in garaj!

Am profitat de o plecare la Brasov sambata seara, si am luat si bicicletele cu noi! Duminica a fost o zi PERFECTA pentru o iesire cu bicicleta! Soare, cald, vant de spate la dus (ciclistii stiu de ce 😉 ). Ne-am propus cam 60 de km, pana la urma am facut 75, si ne-am jucat putin si cu niste urcari.  Doamne, cat iubesc soseaua! Senzatia de libertate, de viteza, vantul pe care il simti pe piele, este incredibil! Pure joy…

O mica urcare, cat sa ne puna sangele in miscare

O mica urcare, cat sa ne puna sangele in miscare

Alex a avut grija de mine tot drumul si mi-a dat din 15 in 15 km cate ceva de mancare. Asta ca sa evitam situatia de data trecuta, cand era sa lesin de foame. In total am mancat 2 geluri CarboSnack, un baton Power Bike, si o jumatate de banana. Si tot am dat gata o portie GIGANTICA de paste o data ce am terminat antrenamentul! 😀 Ah, prietenii mei carbohidrati, am senzatia ca incepem sa ne reinodam relatia!

Reacomodarea cu aerobarurile, e cea mai comoda pozitie

Reacomodarea cu aerobarurile, e cea mai comoda pozitie

Am mers destul de lejer, eu in principiu imi propusesem sa merg cu o cadenta de peste 90 rotatii pe minut, si nu eram prea stresata de viteza. Desi faptul ca baietii cu care iesisem au luat-o inainte m-a stimulat si pe mine sa trag mai tare, am avut grija in primul rand de cadenta. Asta pentru eu prin natura mea prefer sa merg mai in forta, iar intr-o cursa lucrul acesta ma costa la alergare, unde picioarele sunt mai obosite. Asa ca in ultima perioada m-am concentrat sa lucrez pe punctele slabe, chiar daca presupune sa sacrific putin din intensitatea antrenamentelor. Sezonul este lung, si cheia progresului pe termen lung este consistenta in antrenamente si o tehnica corecta.

Zona prin care ne-am plimbat

Zona prin care ne-am plimbat

Vreau sa va povestesc putin si despre ultima jumatate de ora din aceasta iesire. Nu este sentimentul cu care vreau sa raman in amintire, prefer sa ma concentrez pe feng shui-ul pozitiv din prima parte, dar cred ca este important sa facem publice probleme de care ne lovim. Cand mai aveam cam 15 kilometri pana in Brasov, si ne chinuiam cu vantul de fata la 20 de km/ora, ne-am intersectat cu 5 indivizi puternic alcoolizati (din pacate si de etnie rroma, ca sa fie stereotipul complet). Eram in mijlocul nicaieriului, intre satele Budila (ce nume predestinat!) si Targlungeni. Cei 5 ordinari s-au rasfirat pe drum, astfel incat era imposibil sa nu trecem printre ei, si au sarit practic pe noi! Alex a primit un pumn in coaste, iar eu m-am trezit cu un picior in spate!

Din cauza socului si a adrenalinei nu am simtit absolut nimic, decat am inregistrat impactul. Sincera sa fiu, pe moment m-am gandit doar la bicicleta, ca sper sa nu cad de pe ea si sa o zgariu! Abia putin mai incolo mi-am dat seama ca nesimtitii incepusera sa fuga dupa noi, si in momentul ala mi-am dat drumul la gura cu toate expresiile de injuraturi pe care le-am stiut sau le-am inventat pe moment. Dupa ce i-am facut cu ou si cu otet de la o distanta sigura, am ascultat de Alex si am oprit la sectia de politie din urmatorul sat.  Eram sigura ca nu vom rezolva nimic, dar am zis sa incercam. Rezultatul: sectia inchisa, nici un numar de contact afisat, si cand in sfarsit ni s-a facut legatura cu politia de acolo prin 112, stimabilul organ era prea plictisit ca sa se ocupe de noi. Ne-a informat ca trebuie sa ne intoarcem la satul pe raza caruia s-a intamplat agresiunea, sau sa ne intoarcem a doua zi sa depunem plangere. Doar era duminica, de ce sa se deranjeze daca tot nu s-a intamplat nimic grav?! Adica, atata timp cat nu se lasa cu sange, este perfect normal ca ziua in amiaza mare sa te ia unii la bataie pe un drum public…

Concluzia mea personala este ca achizionarea unui spray paralizant ma va scuti de asemenea interactiuni pe viitor! Aviz amatorilor care vor sa testeze traseul, zona este superba, pacat ca e locuita! Ride safely!

1 Comment

  1. Pentru patrupede nu aș lua spray, dar pentru bipezi clar e nevoie! Nașpa …. Eu circul atât de mult singură pe distanțe lungi, mă apucă spaima să mă gândesc că aș putea da peste așa ceva ….
    Ați scăpat cu bine totuși 🙂 În rest, așa cum comentam pe FB, nu aș ezita să sesizez ministerul de resort în scris, cu un memorie semnat de toți care ați fost în tură, trimis pe e-mail la toate publicațiile, televiziunile, în BCC, să știe ministerul că mesajul a fost împrăștiat. Evident, fără să mă aștept la reacții, că doar trăim în Absurdistan și Lasă-mă să te las, bre!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *