Prima parte din povestea participarii la Half Ironman-ul din Putrajaya, Malaezia, o gasiti aici. Mai jos continuarea: ****** Am avut din nou o tranzitie buna, si am inceput alergarea. Doua ture in jurul lacului, aerul este atat de cald si lipicios incat simt fizic cum inaintez prin el. Dau drumul la ceas si incep sa alerg pe picioarele de gelatina, ma asteapta o lunga perioada in care ma lupt sa intrec omuletii care sunt inaintea mea. Aproape toata lumea de pe traseu merge, chiar din primii kilometri. Ma gandesc cu groaza cat mi-ar lua sa termin cursa daca merg si eu, si decid ca sub nici o forma nu voi  merge in afara punctelor de alimentare. Desi as vrea, doamne cat as vrea sa ma opresc putin, dar mi-e frica sa nu mai pot porni dupa aceea! Mereu la curse imi imaginez ca eu de fapt sunt pilotul care conduce corpul, iar copul meu este o masina, un robotel care asculta (sau nu…) de comenzile mele. Mindsetul asta ma ajuta sa ma concentrez pe mental, …