Triatlon
comments 3

Vreme de bicicleta: tura in jurul Bucurestiului

Daca tot suntem amenintati cu prognoze de zapezi teribile pentruΒ  urmatoarele saptamani, am decis sa profit de vremea buna din weekendul acesta si sa imi scot minunatia de bicicleta la o plimbare. Prima noastra plimbare impreuna πŸ™‚

M-am bucurat de vreme cu atat mai mult cu cat am avut un soare placut care a mai incalzit un pic aerul, caci pe bicicleta poate deveni groznic de frig! Asadar am iesit la o tura scurta de 50 de km, fara nici o pretentie de timp sau de viteza, doar ca sa ne bucuram de timpul frumos si de miscare pe bike.

Primii 20 de kilometri am fost ca in desenele lui Disney cu Frumoasa din Padurea Adormita: paserelele ciripeau, eu cantam, soarele stralucea, pana si cainii de pe marginea drumului abia daca ne latrau plictisiti.

Imi venea sa cant si sa rad de cat de frumos era afara!

Dupa 20 km insa am inceput sa resimt un oarecare disconfort, si o usoara senzatie de foame. Am mancat cuminte un gel si un baton de la Nutrend, pe care le-am impartit cu Alex, si ne-am continuat drumul inca 5 kilometri, pana la punctul de intoarcere. Deja incepeam sa ma gandesc ca 50 de km sunt un pic cam mult pentru prima tura. Mai pedalez eu in dorul lelii o vreme, in timp ce Alex murea de plictiseala pe langa mine, si la un moment dat chiar a inceput sa faca cercuri in jurul meu. Cercuri, pedaland in jurul meu….Umilinta maxima resimtita nu a fost suficienta ca sa ma motiveze sa ma misc cu mai mult de 20km/h, asa ca abia-abia ne-am apropiat de Bucuresti.

Soarele a fost prietenul nostru cel mai bun, la un moment dat chiar sufeream de .... caldura! :-)

Soarele a fost prietenul nostru cel mai bun, la un moment dat chiar sufeream de …. caldura! πŸ™‚

Disconfortul simtit inainte a inceput sa se accentueze, si sa fie acompaniat de o usoara senzatie de ameteala, plus ca mi se cam incetosa vederea. Initial m-am gandit ca nu mai sunt eu obisnuita cu efortul,Β  si ca de aceea ma simt asa. Asta pana cand mi-am dat seama ca am si un mare gol in stomac, moment in care am realizat ca de fapt imi este foame. Ingrozitor de foame!!! Si mai erau cam 10 km pana la intrarea in Bucuresti, unde stiam ca este o benzinarie de la care putem lua ceva.

Asa arata fata mea cand mor de foame. Not a pretty picture!!!

Asa arata fata mea cand mor de foame. Not a pretty picture!!!

Ca sa fac o completare, eu nu prea sunt β€œfomista” de genul meu. Adica intr-un triatlon olimpic consum un gel pe bicicleta si poate inca unul la alergare, si cam atat. Asa ca decizia de a lua un gel si un baton la doi oameni nu parea deloc eronata, mai ales ca asta-vara serveam β€œmeniul” acesta la antrenamente de 70 de km pe bicicleta. Dar dupa cum spuneam eu intr-un alt post, iarna nu-i ca vara, si acum era efectiv sa lesin de foame in timp ce pedalam! Am ajuns intr-un final apoteotic la Lukoil-ul de la intrarea in Bucuresti, si am ras o punga intreaga de saratele. Cel mai bun lucru pe care l-am mancat in ultimul timp! πŸ™‚

Dar sa nu credeti ca peripetiile s-au terminat aici! Am pornit cu forte proaspete, si cand mai aveam cam 4 km pana la scara blocului, se aude un zgomot groaznic si simt cum imi trepideaza bicicleta. Ma dau jos ca sa vad cum pisici am facut pana, si vad infpit in roata cel mai gigantic cui pe care vi-l puteti imagina! Nu pot sa inteleg cum de nu l-am vazut si l-am cules cu roata, dar mi-a nenorocit cauciucul!

Un cui gigantic mi-a nenorocit cauciucul!

Un cui gigantic mi-a nenorocit cauciucul!

Nu pot sa imi explic cum de nu am vazut monstruozitatea asta, si am reusit sa trec drept peste el!

Nu pot sa imi explic cum de nu am vazut monstruozitatea asta, si am reusit sa trec drept peste el!

Am profitat de ocazie ca sa repet cum se face o pana (hai sa spunem ca nu este chiar punctul meu forte!!), si mi-a aratat Alex toate miscarile, dupa care am efectuat operatiunea cu manutele mele. Chiar cand terminam de umflat roata si scoatem pompa, se aude un β€œpoc” si se rupe ventilul. Hmmm….. Noroc ca fiind doi aveam la noi doua camere de rezerva, si de data asta a facut Alex toata operatiunea cap-coada, si s-a terminat cu bine.

Datul la pompa lucreaza frumos si muschii bratelor :-)

Datul la pompa lucreaza frumos si muschii bratelor πŸ™‚

Am ajuns acasa un pic inghetati, dar fericiti si obositi dupa o tura faina! Iar bicicleta mea s-a comportat ireprosabil, este efectiv o placere sa ma dau pe ea. In plus ma inteleg foarte bine cu saua, am reusit sa termin toata tura fara nici o iritatie, ceea ce de obicei nu se intampla. Am schimbat inainte 3 sei pana sa ajung la una care sa mi se potriveasca, iar acum sunt foarte placut suprinsa de cat de bine mi se potriveste saua din dotarea standard a bicicletei!

Bisous bisous,

Ionita Biciclista

3 Comments

  1. Alina says

    Ce tare, acum am descoperit blogul tau πŸ™‚ Pe unde v-ati plimbat? Ati ales un traseu anume? Si noi ne dam cu bicla in weekend-uri si suntem in cautare de destinatii pentru trasee de bicla prin jurul Bucurestiului (50 – 80 km).

    • Heeey, Ali πŸ™‚ Tura asta am fost pe traseul Timpuri Noi-Popesti Leordeni-Glina-Cernica si retur. In weekend traficul e destul de ok, mai sunt probleme vara cu cainii.

      Pe distanta de 50-80 km merg bine drumurile de Giurgiu si chiar DN1 (dar aici trebuie sa te simti confortabil in trafic).

  2. Pingback: Sa scoatem bicicletele la aer | Ioana Molnar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.