Alergare
Leave a comment

Wings for Life: cursa e lunga, si in cele din urma e doar cu tine….aaa, cu Felix!!

Am participat duminica la a doua editie Wings for Life in Bucuresti. A fost minunat, mi-a placut fiecare secunda, si deja m-am preinregistrat pentru la anul! De ce a fost atat de minunat:

  • It feels good to do some good! E o cursa caritabila, la care toate veniturile sunt donate pentru cercetarea leziunilor maduvei spinarii. Mi s-a parut un minim pe care pot sa il fac, sa platesc o taxa de inregistrare si sa alerg pentru a sustine o cauza buna πŸ˜‰
  • Formatul este si inedit, dar si provocator in acelasi timp. Te urmareste masina cu linia de finish, si merge cu o viteza constanta in spatele alergatorilor, apoi accelereaza la diferite distante. Anul acesta ne-au prins din urma Felix (baiatul acela care a sarit cu parasuta din stratosfera) si Mihaela Radulescu (iubita lui si copilot). Cine a gandit ritmul cu care accelereaza masina a facut un calcul bun, pentru ca asa cursa devine o provocare personala atat de viteza cat si de distanta, suficient cat sa scoata orice alergator din zona de confort pe una sau pe alta. Eu mi-am propus sa merg pe un obiectiv de distanta, am vrut 25 de km (am facut doar 24, detaliile mai jos)
  • Organizarea a fost absolut IMPECABILA! Tot traseul a fost securizat perfect, am avut soseaua (100km!!) doar pentru noi, voluntarii au fost plini de energie si zambete, si pana si privitorii de pe margine au adus un plus de voie buna si incurajare. Imi vine si acum un edorphine rush doar cand ma gandesc la ziua de duminica πŸ™‚
Nu prea am poze de la concurs, acestea sunt singurele momente in care m-a prins camera. Cu Adela, la finish, iar jos cu Andreea, la km 24!

Nu prea am poze de la concurs, acestea sunt singurele momente in care m-a prins camera. Sus cu Adela, la finish, iar jos cu Andreea, la km 24!

Cum a fost pentru mine personal?

Cand m-am inscris imi propusesem sa fac 25 de km, ca parte din pregatirea pentru Ironman-ul de pe 27 iunie, la Oradea. Adica un fel de long run, dar in concurs. Am facut doar 24 de km din doua greseli: am pornit fara incredere in mine, si apoi in primii kilometri nu am respectat ritmul care trebuia.

Lipsa de incredere a venit din faptul ca pe 1 mai, cu 2 zile mai devreme,Β  am iesit i la o tura lunga de bicicleta. Am facut 115 km, cu 1400m diferenta de nivel pozitiva. Ouch, picioarele! Anyways, mi-am setat ceasul Garmin pe Partener Virtual cu ritmul de 5m4s pe km, l-am botezat in gandul meu β€œFelix”, si mi-am propus sa fac tot ce pot ca sa ma tin de obiectiv, cu amendamentul ca pana la urma orice iese peste 20km este valabil ca long run. Prima greseala πŸ™‚

Intr-un stil caracteristic am plecat de acasa in ultimul moment, si am ajuns la locatie la mustata, chiar inainte de start. Mi-am propus sa ma folosesc de primii 2 km din cursa ca sa imi fac si incalzirea, si am stat cuminte in mijlocul multimii pregatita sa ia startul. Fiind foarte multi, ne-am miscat destul de greu, asa ca am stat 6 minute pe primul kilometru, insa bucurandu-ma din plin de experienta. Dar cand m-am uitat la ceas si am vazut cu cat sunt in urma lui Felix, m-am panicat putin si am inceput sa trag prea repede. Urmatorii 2 km am avut 4:40min/km, un ritm prea rapid pentru momentul acesta. A doua greseala, avea sa ma coste mai tarziu πŸ™‚

Pana la km 18 totul a mers foarte bine si frumos! Am vorbit cu cunoscutii cu care ma intersectam pe drum (my girls, Andreea si Adela au alergat si ele o gramada), am ras la glumele biciclistilor care ne acompaniau pe traseu, am avut grija sa iau cate o gura de gel si de apa. A fost mai cald decat ma asteptam, si am avut cateva momente in care m-am gandit cu dor la pantalonii scurti si bustiera ramase in dulap, dar chiar si asa a mers totul bine. Pana cand, absolut dintr-o data mi s-a terminat gazul. S-a inmuiat macaroana. Mi s-a rupt filmul. Sau pe frantuzeste, c’est foutu! La km 17 mergeam in forta, si 5 minute mai tarziu, la km 18 abia ma taram.

Mi-am blestemat zilele si ritmul aiurea de la inceput, dupa care am zis hai sa trag macar pana la km 20. Sa nu zic ca nu am facut un long run. Un milion de ani mai tarziu, prin chin si draci, am vazut semnul cu km 20. Imi venea sa ma opresc, dar ceva s-a starnit in mine, si am zis ca nu ma las pana nu termin si un semi-maraton. Si a venit borna cu km 21, si cumva a ramas in urma. Prin ceva mecanism intern inca alergam, ba chiar incepeam sa imi revin la ritmul meu. In jur soapte, priviri in spate: se apropie masina, e undeva in spate si in curand ne prinde. Si mi-am zis atunci ca sub orice pret nu ma opresc inainte sa ma depaseasca, ba chiar am sa trag pana nu mai pot. Se facuse deja km 23, si inca mai aveam putin timp. Deja masina era in vizor, daca ma uitam in spate venea frumos, dar sigur dupa noi. Nu m-am lasat si am inceput sa mai trag un pic, cat mai aveam in rezervor, ca sa ajung pana la km 24. Ma speria gandul ca va trebui sa fac un sprint pana la borna, si nu eram sigura ca mai am cu ce. Dar din fericire am avut fix suficient timp sa trec de km 24, sa ajung la punctul de alimentare, si sa beau o gura de apa inainte sa treaca Felix pe langa mine. Am zambit si am facut cu mana, fericita ca s-a terminat.

Filmuletul facut de la cei de la I-Rewind

Nu mi-am indeplinit obiectivul, desi era absolut realizabil daca eram un pic mai increzatoare si chibzuita. Dar am invatat (din nou!) lectia importanta despre tempo si viteza, si cred ca imi va servi bine pe 27 iunie, cand voi avea de alergat cei 42 de km de la finalul concursului Xman, dupa 180km pe bicicleta si 3,8 in inot!

Cateva lucruri care m-au inspirat duminica:

Campioana noastra, Liliana Danci, a alergat 45,76 de km inainte sa o ajunga masina. Freaking awsome!!

(c) Mihai Stetcu Liliana Danci la finalul cursei

(c) Mihai Stetcu
Liliana Danci la finalul cursei

S-au strans in total 4,2 milioane euro in toata lumea, banuti care vor ajunge toti la Fundatia Wings for Life, si vor fi folositi in cercetarea afectiunilor maduvei spinarii.

(c) Wings for Life

(c) Wings for Life

Castigatorul overall din Suedia a devenit primul participant in scaun cu rotile care castiga clasamentul pe o tara. Aron Anderson a parcurs 64,8 km pana l-a ajuns din urma masina! WOW!!!

Aron Andersen, castigatorul din Suedia.

Aron Andersen, castigatorul din Suedia.

In final, tot de la noi, Iancu Avram a alergat aproape 31 de km in slip! Si asta e o nimica toata fata de cei 41 de km pe care i-a parcurs inot, tot in slip. Este primul roman care a traversat Canalul Manecii, renumit pentru temperaturile reci. O fi fost acelasi slip? πŸ™‚

Iancu Avram, in slip la Wings for Life, dupa Canalul Manecii tot in slip :)

Iancu Avram, in slip la Wings for Life, dupa Canalul Manecii tot in slip πŸ™‚

I pup you,

Ioana in Alergare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *