Sport, Triatlon
Leave a comment

WinterTri, martisoare si Ironman

Ma uit la to do list-urile mele din ultimele 3 saptamani, si pe absolut fiecare dintre ele scrie ceva legat de blog: “update blog”, “post nou pe blog”, “scrie despre WinterTri”, “blogul tau face PAIANJENI”!!!! I’m sorry, am mai trecut prin perioade lipsite de dorinta de a scrie, dar nici chiar asa. Culmea este ca chiar am o gramada de povestit, pentru ca lots of stuff is happening. De fapt cam acesta este si unul dintre motivele pentru care nu am mai scris, mi-a ramas destul de putin timp liber si am preferat sa zac pe canapea uitandu-ma la filme il folosesc pentru a ma relaxa in liniste.

Asa ca facem un quickie update:

1. Pe 28 februarie a debutat sezonul de triatlon la WinterTri, si am iesit si eu din hibernare dupa iarna. Imi place la nebunie acest concurs, am mai participat si in 2013, iar de atunci lucrurile au evoluat excelent, si ca numar de participanti cu care m-am intalnit, si in calitatea organizarii. Serios, gestionarea a sute de concurenti, cu 4 starturi diferite, din care 3 probe de triatlon si 1 de duatlon, si totul a mers ca pe roate! Chapeau, SmartAtletic!

Pentru mine a fost o cursa buna, aproape foarte buna, dar sa spunem ca m-am “inecat” la final! 🙂 M-am dezobisnuit de cursele scurte, in care trebuie sa tragi foarte tare de la inceput pana la sfarsit, asa ca a fost un reminder bun ca mai am de lucru la intensitate.  Am inceput alergarea cu 13km/h, viteza la care de altfel am lucrat in antrenamente, dar am reusit sa tin ritmul doar primii 2 km. Noroiul de pe traseu parca ma tinea de picioare, si mi s-a parut mult mai greu decat in antrenamente, asa ca am lasat-o mai moale. Am ajuns la bicicleta cu toti muschii tipand, si rosie ca focul la fata.

(c) Radu Cristi Pufaind din greu pe traseul accidentat, sooo not like in training :)

(c) Radu Cristi
Pufaind din greu pe traseul accidentat, sooo not like in training 🙂

Sincer, abia asteptam sa ajung la inot! Eram in minte cu obiectivul ca “ajung la inot si treaba devine usoara, doar 500m”. Si cei 13 km de bicicleta care urmau erau singurul lucru care statea intre mine si acest moment! Am facut tranzitia rapid, dar chiar dupa ce m-am urcat pe bike nu am reusit sa clipsez pedala. Deh…tot obisnuita cu pedalele de sosea, cele de mountain bike au un clips diferit. Dau eu in gol de 2-3 ori, si a fost suficient ca sa pierd pe toata lumea din jurul meu, care a luat-o vertiginos inainte.

Aoleu! Pai daca eu pierd plutonul si nici nu am inceput inca bicicleta nu e treaba buna! Am sorbit cu sete din IsoDrink-ul meu de la Nutrend, am bagat capul in piept si am inceput sa trag disperata sa prind din urma pe cineva (oricine). Intr-un final am reusit sa ii gasesc pe baietii de la Dacii Sprinteni, cu care ma stiam deja de la Semimaratonul Gerar. Au fost minunati, si m-au primit alaturi de ei pentru restul cursei, plus ca m-au imboldit sa trag de cateva ori, cand ma apuca lenea.

(c) Radu Cristi Asta e fata mea de "yo, guys, wait for me" :D

(c) Radu Cristi
Asta e fata mea de “yo, guys, wait for me” 😀

Asadar am terminat si bicicleta cu inima in gat! Repet, curse scurte = curse intense 😀 Mi-am luat casca si ochelarii de inot, si am tulit-o catre bazin, incercand sa ma dezbrac din mers. Doar ca atunci cand am intrat in bazin, am dat de un aer cald si umed, si era asa de biiineee, si de caaaallllddd, ca mi s-a rupt filmul. Jur ca nu stiu ce s-a intamplat cu mine, dar m-am oprit din alergat, si motorasul meu s-a cam “inecat”. Am pierdut cam 2 minute doar incercand sa imi pun casca de inot. Imi era frica sa nu o rup, si nu stiu de ce nu mi-am luat si casca mea, sa o pun dedesubt (asa fac de obicei). Apoi am sarit in apa, si era si ea asa calda, si ….well, uda! 🙂 Am intrat intr-un fel de stare embrionara, imi venea sa dorm in bazin, asa era de bine si cozy si cald. M-am dezmeticit eu la un moment dat, dar deja eram la jumatatea distantei, si nu prea am mai recuperat timpul pierdut. Am terminat pe locul 2 la general, si loc 1 la categorie!

(c) BCR Podiumul la ladies, 30 si....aaaa.....20 forever :)

(c) BCR
Podiumul la ladies, 30 si….aaaa…..20 forever 🙂

A fost minunat ca am primit flori la premiere, iubesc florile la concursuri, mi se pare un gest foarte frumos. Dar cel mai bun moment a fost cand am vazut ce primesc castigatorii la categorie: un bax gigantic de Ciuc Radler!!! Momentul a fost imortalizat:

(c) BCR I.HAVE.NO.WORDS!!!!

(c) BCR
I.HAVE.NO.WORDS!!!!

2. Ironman este back pe lista de prioritati. Am vrut sa fac unul anul trecut, insa a trebuit sa ma retrag cu o luna inainte de cursa din cauza unei accidentari la spate. Asa ca voi avea placerea masochista sa fac prima cursa de acest fel la XMan Oradea, pe 26 iunie. Bonus: sunt in orasul meu natal! 😉

Poza de finish de la XMan 2014, pe distanta de Half. De data asta urmeaza Full ;-)

Poza de finish de la XMan 2014, pe distanta de Half. De data asta urmeaza Full 😉

3. Martisorul l-am lasat pe ultimul loc pentru ca se leaga oarecum de subiectul de mai sus. Mi-am facut cadou de martisor un plan de antrenament de Ironman! Dupa ce anul trecut m-am antrenat timp de 9 luni de capul meu, am simtit nevoia de o structura mai clara, si de “o metoda” in spate. Sincer 2014 a fost un an in care am fost atat de obosita, incat de multe ori nu mai aveam bucuria de a concura. Asa ca anul acesta ma concentrez pe antrenamente mai putine, dar mai de calitate. Revin cu impresii dupa ce vad cum simt dupa o luna pe noul program de antrenament!

Sa avem spor(t),

Ioana Fast but not so Furios

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *