Am ajuns acum doua zile in Malaezia, cu 10 zile inainte de primul obiectiv din sezonul 2014, Half Ironman-ul de la Putrajaya, de pe 13 Aprilie. Ne-am gandit sa facem un combo concurs-concediu, acum sa vedem si cum ne iese tot planul 😀
Despre cursa nu pot sa va spun prea multe, caci este la prima editie. Ma astept la un traseu frumos, organizare impecabila (ca orice concurs sub brandul Ironman), si foarte multa caldura. Ne doream demult sa gasim un motiv de venit in Asia, dar cum bugetul de anul trecut a fost cam “amarat”, nu am avut ocazia. Cu concursul acesta am gasit motivul perfect: un obiectiv la inceput de sezon, care sa ne tina motivati cu antrenamentele pe parcursul iernii, plus ocazia de petrece cateva zile de concediu si relaxare imediat dupa concurs. In total vom sta aici 2 saptamani!
Asadar, primele impresii:
Este foarte umed, dar nu chiar ingrozitor de cald. Sunt cam 32 de grade zilele astea, care nu sunt imposibil de suportat, insa umiditatea compenseaza din plin. Ma uitam pe accuweather si scria 31 degrees, real feel 41. Huh….la inot si la bicicleta nu mi s-a parut chinuitor, dar inca nu am facut o alergare afara. Sa vedem acolo cum sta treaba, maine am un long run.
Putrajaya, zona unde se desfasoara concursul este un fel de “oras inteligent”. Este gandit ca un centru guvernamental unde se afla majoritatea institutiilor administrative ale statului federal malaezian. Iar noi stam in orasul de langa, Cyberjaya, tot gandit si construit de la zero, cu scopul de a crea un Silicon Valley local. Si chiar seamana cu ce am vazut in Palo Alto si Mountain View, o gramada de sedii si campusuri de multinationale, universitati tehnice, plus facilitati de locuit pentru angajatii si studentii acestora. Iar 38% din oras este dedicat spatiului verde, ceea ce ii da un aer foarte placut, cu multi palmieri si verdeata printre constructiile de sticla.
Traficul din zona este suprinzator de ok. Am luat decizia sa nu stam in Kuala Lumpur, deoarece aveam ceva emotii legate de felul in care ne vom descurca cu bicicleta. Se circula pe partea stanga, la fel ca in Marea Britanie, si inca ne adaptam cu senzatia ca suntem pe partea “gresita” a drumului 🙂 Drumurile sunt impresionant de bune, si au o banda dedicata scuterelor si motocicletelor, pe care am fost primiti destul de bine cu bicicletele noastre. Soferii, desi nu cei mai talentati pe care i-am intalnit, sunt totusi obisnuiti cu prezenta in trafic a unor vehicule pe doua roti, si ne-au ocolit destul de pasnic. Acum este posibil sa fie si ceva ce tine de zona in care suntem, nu neaparat generalizat pentru toata tara. Mai exploram.
Ploua in fiecare zi, ceea ce am invatat pe pielea noastra, caci am iesit ieri la o plimbare cu bicicleta, din care am reusit sa facem fix 20 de minute pana am fost udati ciuciulete. Ploaie tropicala, cu ropote puternice si clabuci, dar care trec la fel de repede pe cum au inceput. Am studiat si am descoperit ca este cel mai bine sa iesim cu bicicleta mai devreme, astfel incat sa terminam antrenamentul pana in ora 5, cand incepe distractia.
Am gasit un lac care comunica cu cel in care se desfasoara proba de inot, si am facut astazi o tura cu bicicleta in jurul lui. La un moment dat am vazut un cap mare reptilian cum se ridica de pe marginea lui. O soparla lunga de jumatate de metru, mai precis un varan! S-a uitat fix la noi apoi a intrat linistit in apa si a inceput sa inoate agale. Errrr….deci ne vom intalnit cu chestiile astea in apa??!!!
Mancarea este picanta sau foarte picanta. Mai trebuie sa facem niste investigatii, sigur exista si niste optiuni viabile pentru doi albi care nu vor sa isi arda stomacul cu chili si piper. Dar momentan, inafara de sushi-ul mancat in prima seara, tot ce am incercat ne-a lasat cu lacrimi si usturimi 🙂
Numarul 4 este inlocuit in multe locuri cu 3A. Dupa ce in am vazut in lift, la parcari, si pe strada case numerotate 3, 3A, 5, am dat un mic google, si am descoperit ca este o superstite legata de tonalitatea cuvantului, care este similara cu cea pentru “moarte”. Eh…noi stam la apartamentul 5, deci suntem salvati! 🙂