Trebuie sa aveti rabdare cu mine in postul asta, pentru ca am doua povesti de spus – una cu Geraru, si una cu Magaru 🙂 Hai sa incep prin a povesti cum am ajuns la Gerar 2017. Vezi concluziile mele dupa cursa de anul trecut (anul acesta am participat pentru a 4-a oara la Gerar), si de ce imi place sa particip la acest concurs, la acest link.

Povestea cu Geraru’

Anul trecut am obtinut Locul 2 la feminin impreuna cu Elena si cu Dana, colegele mele de antrenamet din Trupa Lui Fane. Asa ne-am zis mai in gluma mai in serios sa refacem echipa si sa repetam experienta si anul care va veni. Adica acesta 🙂 Zis si facut, ne-am inscris imediat cum s-au deschis inregistrarile la cursa (thanks, Elena), si apoi … am stat. Ma rog, EU am stat, colegele mele s-au antrenat, oricum a fost destul de multa acalmie pana in saptamana cursei.

Noroc ca ne-am stresat putin sa ne organizam cu luarea kiturilor, si a trebuit sa ne uitam pe programul listat pe site-ul concursului. Asa am descoperit si noi ca S-A MUTAT CURSA sambata seara, si nu mai e duminica 🙂 🙂 🙂 In zapaceala noastra, am stat neinformate ca fetele cucuietele, obisnuite cu programul din anii trecuti.

Cate ceva de spus despre formatul cursei de anul acesta:

• S-au dat starturi separate, pentru semimaraton masculin, apoi feminin si echipe, iar la final pentru cros, un lucru care mi s-a parut foarte bun, si cred ca a decongestionat traseul, pe care ne-am fi inghesuit un pic, fiind tura destul de scurta (3,6 km).
• Echipa mea s-a bucurat ca s-a mutat cursa pe seara. Ne-am nimerit sa fim toate fiinte mai nocturne, si ne place mai mult sportul facut seara.
• Parca a fost mai animata atmosfera decat in anii trecuti. Cred ca si din cauza ca s-a dat startul in etape, si erau mai multi concurenti pe margine. Cei care tocmai terminasera erau pe traseu, sau care isi asteptau randul la start erau in zona de start, si a fost foarte fain sa ne incurajam unii pe altii.
• Vibe-ul a fost unul de petrecere, abia asteptam sa ajungem la fiecare tura in zona de start, sa auzim muzica, si sa ne incarcam cu niste extra energie!
• Cred ca ar fi fost mai ok sa se dea startul mai intai echipelor de fete si de mixt. Pe finalul cursei se facuse gheata destul de alunecoasa, si avand in vedere ca de obicei timpii de finish la aceste categorii e mai mare, mi s-ar fi parut mai ok ca ele sa beneficieze de un start pe lumina (si pe temperaturi mai calde, brrr!).

All in all a fost o cursa frumoasa, ca de obicei. Dupa cum am spus si anii trecuti, mie imi place sa particip la Gerar, chiar daca este o cursa mai scumpa. Platesc pentru o experienta, si in continuare mi se pare un raport fair intre ce investesc si ce primesc in schimb. Taxa de inscriere – 100 de lei, taxi pana la Politehnica – 16 lei, cursa cu fetele – nepretuita <3 😉

Povestea cu Magaru’

Pe scurt, povestea magarului lui Buridan este una a incapacitatii de a alege intre doua variante. In fabula cu pricina, magarul insetat si infometat este pus la egala distanta intre un vas cu apa si unul cu ovaz. Nu se poate decide cu care sa inceapa, pentru ca isi doreste la fel de mult si sa manance si sa bea. Intr-un final ezita atat de mult incat moare de foame si de sete 🙂

Ei bine, duminica eu AM FOST MAGARUL! Am avut de ales intre doua moduri de a aborda cursa – sa ma lupt si sa dau totul din mine pentru un loc bun pe podium, sau sa ma relaxez si sa alerg o cursa chill, doar din placerea de a alerga.  Au mai contribuit la indecizie si colegele mele de echipa! Elena era dracusorul rapid, care am crezut la un moment dat ca o sa ma in spate, doar sa ne miscam mai repede. Iar Dana a fost ingerasul protector care imi striga mereu sa o iau incet si linistit 🙂 Nu mi-a iesit nici o varianta: nu am fost nici rapida, si nici relaxata. Am fost mai degraba chinuita si inceata, si am terminat pe locul 3 🙂

Ca sa trag linie, mi-a fost greu la concurs. Am luat o pauza extinsa, si nu am mai facut deloc antrenamente doua luni la rand, iar Gerar a fost prima mea alergare pe 2017. Da, da, nu prima alergare lunga, ci si prima-prima pe acest an. Not so smart! Abia de o saptamana am reinceput programul de antrenamente, si doar cu bicicleta si exercitii de flexibilitate si forta pana acum.

Dragul meu organism a fost cam socat de alergarea de 21 km, asa pe “uscat”. Muschii de la picioare au fost foarte ok, nu stiu daca din cauza ca am purtat echipamentul de compresie, dar nu prea i-am simtit sa protesteze. In schimb m-au durut articulatiile si tendoanele ca pe o babuta. Pe la jumatatea cursei ma plangeam de dureri de genunchi si sold la piciorul stang, de am crezut ca o sa se lase cu niste tendinite pana la final. Din fericire momentan pare ca e totul ok, am facut revenire si stretching, dar vom vedea cum se comporta piciorul la urmatoarea alergare.

Daca in mod normal poti sa ma arunci din pat si tot fac un semimaraton intr-o 1h 45, acum nu mi-a mai fost deloc usor. Pauza lunga se plateste! Am fost cam socata sa vad cat de incet alerg, mai ales ca anul trecut a fost unul cu progrese bune la alergare. Dar am eu o teorie, ca pana nu stii unde esti, nu stii cat de departe poti sa ajungi 😀

Ca nota de final: am alergat in sosetele de compresie pentru alergare de noapte de la CEP, bineinteles ca pe ROZ. Sunt fosforescente si au elemente reflectorizante, pentru siguranta in conditii de intuneric sau vizibilitate redusa. Am sa revin cu un review pe larg, dar pe scurt – mi-au placut foarte mult! Le puteti vedea in poza, si evident ca sunt disponibile si pe alte culori, puteti fi fosforescenti si pe portocaliu sau verde 🙂

Deci, cine mai esti neantrenat(a) in perioada asta, sa ridice mainile sus 🙂

Bisous bisou, si hai la treaba!

Ioana Buridana