The race is long, and in the end is only with yourself!

Cam asa poate fi sumarizata experienta mea de la X-Man Oradea, la campionatul national de Half Ironman. Dupa ce m-am intors din Malaezia am intrat intr-o perioada foarte aglomerata profesional, si nu am mai avut atat de mult timp sa ma antrenez incat sa fiu in cea mai buna forma. Cu toate astea, am pornit cursa cu ideea de a face tot ce pot pentru a ajunge pe locul 1, desi concurenta era apriga, si  mi-ar fi fost aproape imposibil. Dar hei, daca nici macar nu iti propui, slabe sanse sa reusesti ceva, asa ca acesta e primul pas! 🙂

Doar ca, ce te faci cand se intampla urmatoarele lucruri unul dupa altul: te “bucuri” de o indigestie cu doua zile inainte de cursa (a really baaad one!), ti se strica senzorul de candenta chiar la inceputul traseului de ciclism si ceasul se incapataneaza sa nu mai arate nimic, se deregleaza schimbatorul fata si iti cade lantul de vreo 3 ori, iar apoi la alergare strategia nutritionala backfires (ca dovada ca experimentele nu au mereu un rezultat fericit).

Strategia mea initiala era urmatoarea: inot linistit si lung din brate, ca sa nu imi obosesc picioarele, apoi unleash the beast pe traseul de ciclism. Queen B (asa mi-am botezat intre timp bike-ul de contratimp) este o arma veritabila, si in plus Alex mi-a echipat-o inainte de cursa cu roti aerodinamice, cu profil ridicat. Deci planul meu era sa dau tot ce pot la bike, si apoi ma adaptez din mers la alergare, in functie de pozitia pe care o voi avea in clasament, si daca am sanse la titlu sau nu. Am iesit din apa intr-un timp decent avand in vedere cat de putin m-am antrenat, si am inceput sa trag tare la bike. Senzorul meu nu voia neam sa porneasca, asa ca mergeam orbeste, dupa feeling. Iar feelingul era unul bun, dupa prima tura paream sa castig un pic de teren, yey!

Stateam intr-o pozitie agresiva de coborare, pe aerobare, si mi-am propus sa dau vertiginos din picioare, ca sa prind si mai multa viteza. Insa cum schimb lantul pe foaia mare aud un harait oribil si ma uit cum lantul meu a cazut. Horror!!! Tot in coborare, incerc sa manevrez schimbatorul ca sa il fac sa urce inapoi, dar degeaba – a cazut dincolo de foaie, pe pedale. Ma opresc chiar in ultimii metri din coborare, ma dau jos si incerc sa il urc cu mana. Insa din cauza efortului si a stresului tremur toata, si nu reusesc sa fac nimic. Recurg la metoda mea babeasca: pun bicicleta cu rotile in sus, prind lantul cu ambele maini si il pun frumos la locul lui. Toata lumea imi striga sa ma intrebe daca sunt ok, iar eu arat ca un mecanic plin de ulei, neagra pana la cot! Continui traseul ceva mai precauta, de teama sa nu patetesc din nou acelasi lucru, dar de ce ti-e frica nu scapi, si experienta se repeta de inca doua ori – o data pe fiecare bucla. Well, that’s it, am luat decizia ca locul 2 este o pozitie foarte buna, si dupa a treia experienta cu lantul merg relataxa. Avantajul de a concura acasa este ca stiu cine e concurenta, si stiu unde ma situez, iar acum locul doi este doar la cateva minute distanta, pe care le pot recupera usor la alergare. Asa ca sunt foarte zen, intr-un fel ma bucur ca am “scapat” de experienta unei curse in care trebuie sa dau totul din mine, pentru ca stiu ce ma asteapta in saptamanile urmatoare, si imi prind bine cativa stropi de energie ramasa in rezervor.

Experimente nutritionale: am mai spus ca imi place sa experimentez in curse, cel putin in zona de nutritie. Cred ca aici e cu adevarat “laboratorul de teste”, si nu doar in antrenamente, pentru ca orele de efort sunt mult mai multe si intense, si corpul reactioneaza altfel. Asadar, am testat urmatoarele produse: geluri Squeezy cu cofeina si aroma de cola, si bautura Izomax de la Powerbar. Din pacate amandoua au fost esecuri totale pentru mine. Gelul cu cola nu a reactionat cum trebuie in stomacul meu, am luat unul chiar inainte de inot, si il simteam mereu cum imi vine inapoi pe gat, bleah! Am insistat sa il folosesc si la alergare, dar dupa doua guri am preferat sa renunt la el! Iar Izomaxul este o bautura complexa, cu carbohidrati, electroliti si o doza de proteine, deci are tot iti trebuie la o cursa de anduranta. Am mai testat-o in cateva antrenamente, iar pentru o ora/o ora jumate m-am inteles bine cu ea. In schimb in cursa am baut primul bidon cam intr-o ora, iar dupa aceea nu i-am mai suportat gustul. Mi se parea foarte amar (desi aroma era una de portocale, care inainte imi placuse tocmai pentru ca nu era foarte dulce). Curioase reactii mai are si corpul! Am suplimentat cu un gel Carbosnack planul initial, pentru calorii, si am luat o sticla de apa normala dintr-un punct de alimentare. Din fericire nu a fost deloc cald, asa ca nu am dus lipsa prea mare de electroliti.

La alergare a fost cel mai simplu: am pastrat un ritm relaxat si constant, fiind linistita ca nu am cum sa pierd locul 2. Am revenit la mix-ul meu brevetat de Enduro si Carbo snack de la Nutrend, din care mancat 3 geluri in total, si am baut apa si cola. Preventiv am luat o fiola de magneziu, dar nu am avut nevoie de ea, a fost o temperatura ideala pentru a concura. A fost foarte fain ca a venit si tatal meu sa ma incurajeze pe traseu la proba de alergare!

La un moment dat am luat un burete din punctul de alimentare, pe care am inceput sa il folosesc pentru a da jos verdeata de pe fata (ramasite din lac) si uleiul de lant de pe maini. Mi s-a spus ca nu prea aratam ca o floare delicata si feminina, ahem! Oh well, mai sunt si momente din astea, de aceea pastrez o rochita de obicei pentru ceremonia de premiere. Cumva mi se pare ca compenseaza lipsa de feminitate din timpul cursei 🙂

Felicitari toti celor care au terminat primul lor Half sau Full Ironman la acest concurs, ati fost minunati! Iar colegii mei Silviu si Paul au facut o treaba super buna, si am bifat inca o cursa impreuna. Pentru mine urmatoarele doua obiective sunt Campionatele Mondiale si Ironman Barcelona. Am inceput de luni cresterea de volum pentru Ironman, si intre timp probabil voi mai participa la cateva concursuri de inot, alergare sau ciclism pentru antrenamentul pe distante lungi.

Happy training,

Ioana Vicecampioana